„Și mai e ceva care te atrage la Périgord: lipsa grupurilor organizate de turiști, care pot să transforme orice loc într-un spațiu al isteriei și al fojgăielii. Cel puțin așa arătau lucrurile în vara lui 2017, când am fost acolo. Sigur, există turiști, dar ei nu sunt anaconde umane de kilometrii întregi, care șerpuiesc amenințător spre așa-numitele «obiective», ci perechi, triouri sau cvartete a căror prezență nu deranjează și se pierde discret în peisaj.”
Radu Paraschivescu, Podul Diavolului, roman, Ed. Humanitas, București, 2022, p.10
Cât de important mai poate fi un detaliu? Depinde de stilul de lectură, expresie a temperamentului fiecărui cititor. Nu doar a temperamentului. Oamenii care nu vor să fie și ei prezenți acolo unde merge toată lumea, unde sunt „cozile infernale” (presa) și unde îți marchezi compulsiv prezența – iată o recomandare mai cuprinzătoare decât nora biografică. Din acest punct, lectura descrie o altă traiectorie.
Nösnerland 