Existența nu trebuie justificată

Bilanţ

Se apropie sfâşitul anului.

Începe iar nebunia cumpărăturilor, pregătirilor, alergăturilor, cu şi fără rost. 

Şi a stresului care refulează după un an liniştit în care nu a fost luat în seamă.

Aşa că, profitând de cele câteva zile liniştite, mi-am propus să fac un bilanţ al anului care a trecut.
Şi, ca de obicei, planurile pentru anul care vine.

M-am aşezat cu mine la o cafea.
Mi-am aprins o ţigară şi am întins pachetul Eu-lui meu.
- Ştii bine că nu fumez! – a zis privindu-mă cu reproş.
- Atunci îti pun un coniac? – am întrebat.
- Ştii bine că nu beau alcool! – mi-a răspuns, înţelegând din tonul vocii, palmele pe care le primesc pentru toate promisiunile pe care nu le-am respectat.

Am întocmit o listă în care am trecut realizările şi eşecurile.
Eu scriam, Eu-l meu mă corecta.
Într-un târziu am terminat.

Concluzia?
Am bătut pasul pe loc.
Singura realizare notabilă: am îmbătrânit cu un an.

Cât despre planurile de viitor?
...sper ca peste un an să mai existe un astfel de bilanţ... sau, măcar să exist!