Moș Nicolae și teoria relativității

Poveste de Moş Nicolae 

Abia a reuşit să adoarmă. Se gândea la cadoul pe care Moş Nicolae îl va lăsa în ghetuţele ei. Noi..şi scumpe. Cumpărate special pentru această ocazie. 
S-a trezit cu noaptea-n cap. La 10.45. 
A ieşit emoţionată în hol. La 11.35. 
Doar nu putea să-şi vadă cadoul nefardată. 
Dezamăgire totală. 
Pandantivul de cristal de câteva mii de euro era ataşat unui lanţişor de argint. 
Nu de aur...cum se aştepta. A plâns până seara. Furioasă şi nemulţumită. 
Până când „Moş Nicolae” a venit acasă, ostenit şi flămând. 

......................................................................................................................................................... 

În alt colţ a lumii, o altă femeie, muncea din zori şi până-n noapte, pentru a-şi câştiga existenţa. 
Modela cu migală şi dragoste fiecare obiect pe care apoi îl vindea pe un preţ de nimic. 
Dar, din puţinul pe care îl avea, de Moş Nicolae, făcea cadouri celor dragi. 
Cadouri modeste, dar pline de iubire. 
Ea nu aştepta nimic în schimb. Pentru ea cel mai mare cadou era ziua de mâine. 
A rămas încremenită când, în dimineaţa de 6 decembrie, pe papucii din faţa uşii a găsit un pachet. 
L-a desfăcut cu mâinile tremurânde. 
În pachet, era doar o cutie cu biscuiţi. 
Fără gluten. 
Singurii biscuiţi pe care îi putea mânca...dar şi singurii pe care rar îşi permitea să-i cumpere. 
A intrat in bucătărie. A luat un biscuite...şi a plâns până seara. De bucurie. 
Până când şi-a adus aminte că azi nu a lucrat şi mâine nu are ce vinde.