Iată! Brazii încă se înalță spre nemurire! Crengile - scări verzi sfidând anotimpuri - poduri spre munții așezați pe fruntea-mi încă verde și ea Cât de familiale tâmplele mele, lupilor albi! O lupoaică îsi plimbă puii prin ele, căutând pădurea de brad -singurul argument plauzibil al unui paradox: nemurirea efemerității- Iată! Trecând poduri, urcând scările verzi tot mai mult îmi iubesc zilele! Tot mai mult privirea se îndreaptă în sus, căutând vârful bradului cu spiritul verde iubindu-l cum iubește vitraliul fereastra!
Laura C. MUNTEANU
Nösnerland 