“Crima de pe Podul Garibaldi” în dezbatere publica la Tg. Mureș. De remarcat: singurele “autorități” – amfitrioana și autorul. Adică o dezbatere literară și nu un “eveniment”.
Destinul cărților de azi va fi destinul nostru de mâine. Nu este un avertisment. Este o chestiune de bun simț. Cine nu vrea să țină cont de bunul simț, o face pe proprie răspundere.
Un buchet de flori poate valora mai mult decât o diplomă sau un premiu. Nu este un adevăr absolut, depinde de împrejurări. Iar din împrejur nu poate lipsi cititorul, sau… poate, dar nu mai e același lucru.
Optimismul le-a prins bine autorilor, indiferent de epocă. Pentru mine probele aduse de motanul autorului de la Tg. Mureș au o semnificație renascentistă: renaște spiritul autentic, dragostea pentru lectură, pentru dialog si subtilitate. Privesc imaginile și îmi dau seama ca încă nu este totul pierdut. Poate dimpotrivă…
Nösnerland 