Vinovați suntem de-a fi uitat lacrima ploii și-a dragostei, vinovați de amnezia ierbii de-a răsări, de albia oarbă a râului, vinovați de durerea zilei care se stinge fără a-și aduce aminte de noi, vinovați de păsările care-și uită cuibul și mor în scorbura norilor, vinovați de buzele arse de setea de-a spune celuilalt: Te iubesc!, vinovați de pustia clipelor, de viața ucisă înainte de-a fi trăită, vinovați de mărturisire și de tăgadă, vinovați de noi înșine, triști negustori de ceea ce nicioată nu vom afla că n-a fost al nostru!
Horia Bădescu
Nösnerland 