trezită din starea de vis

motto:
dragostea
acea scânteie
acel curent
numit al_chimie

*****
cauza umbrei şi sunetului
nu e singura realitate
şi mă feresc de piaţa spirituală
de erorile din gândirea de grup

a nu scrie e la fel de greu cu a scrie
în interior
sunt cu voi cu toţi
acolo afară sunt singură
caut alinare - sfârşitul disconfortului-
dar şi adevăr şi răspunsuri

între a şti şi a nu şti
nu doresc să simt ce simţeam
şi îmi pare mai bine că în scenariul nou
deşi încă inconfortabil
sunt multe ecuaţii care 
nu depind de primul răspuns

vezi
între a fi şi a nu fi
sunt începutul care pleacă
războiul din fiecare zi
de a urca în mine însămi
costumată în întâmplare sau neîntâmplare
cum ar fi poemul
din lacrima neplânsă

*****
azi
trec uşor pe lângă oamenii medaliaţi de împrejurări
şi cred că iubirea 
înseamnă să mergem mult dincolo de ceea ce suntem 
de ceea ce suntem capabili
şi îi ador pe cei care nu obosesc
nu derapează 
şi nu jefuiesc
între certitudini şi îndoieli

****
natura miloasă
genială ca fiinţă
cu tandreţe necheltuită
din rana frunzelor căzute
prin văi şi pe munte 
respiră cum n-a mai respirat
şi plânge ghiocei 
luptători albi 
şi atunci când eşti disperat
pentru ca inima să nu se sufle
în bucăţi 
o închide în armură

Iulia Pațiu