Remember Alexandru Cristian Miloș

Cu doi ani în urmă ne părasea Alexandru Cristian Miloș. E un fel de a spune, fiindca din amintirile noastre nu a plecat niciodată.

Debut in « Luceafarul », 1976.

Colaborări la: „Romania libera” , „Tribuna” , „Poesis” , „Poezia” , „Minerva” , „Steaua” , „Cronica” , „Convorbiri literare” , „Contemporanul” , „Vatra” , ca si „ Miorita” , „Magazin” , „Origini” , „Caietele internationale de poezie” , „Lununa lina” – din USA , „Plume libre”- Belgia, alte reviste din Norvegia, Canada, Suedia , China , Israel , Germania , Franta , Brazilia . Scrie poezie , proza S.F. , teatru.

Volume de poezie: „ Cantec pentru zorii de zi , Ed. Albatros, 1987 , „ Stele amintite” , Ed. Tipomur , 1994, „Fiinte de lumina” Ed. George Cosbuc , 1994 , „Nume din cer” , Ed. Tipomur , 1996 , „Sertarul astral al profetului” Ed Tipomur , 1996 , „Poemul omului electric” , Ed Clusium , 1998 , „Poemele planetelor” , Ed Eminescu , 1996 , „Printesa zburatoare valaha” , Ed. Macarie , 2000 , „Inchisoarea timpului. Drumurile cerului” , Ed. Mesagerul , 2000 , „Timpul Babilonului Albastru” , Ed. George Cosbuc”, 2001. In 1996 ii apare o placheta cu 9 poezii in USA, in limba engleza si limba franceza , in colectia „the Poet”.

A fost membru IWA- Asociatia internationala a scriitorilor si artistilor din Ohio, USA, membru al LITERART XXI- Asociatia internationala a scriitorilor si oamenilor de arta din SUA , membru al academiei de stiinte, litere si arte din Messina, Italia si al Asociatiei Kansai a poetilor din Osaka, Japonia. 

A fost membru al Uniunii Scriitorilor din Romania.

Burg inserat

Pe strazile acelui burg si azi                              

Cand seara isi infinge sabile in teii subtiri,

Frumoasele noastre amintiri

Destul timp imprastiate in viata, o sa treaca,

Pana le voi striga, bătrânelor!

Am sângele tău, iubire,

Cu mâine ca in fiecare zi

Voi lua din nou mantia printului Mîșkin,

Spectatorul din ea va râde cu lacrimi ascunse,

Pe străzile acelui burg azi și eu

Imi plimb speranța

Si seara isi infinge săbiile in teii subtirii

Si astfel părăsit de toți si de toate

Iti cânt numele, tristețea tânără cum îmi stai

Sprijinită de luna.

Nu dispera, îmi spui,

Ceața se va risipi pe când

Pe aripile sorții văd picaturii de roua,

Burg înserat tu mă-ntelegi prea bine

Iar răsărind incet

Uriașul Soare!