Într-o zi sau poate într-o clipă, Sisif a ajuns el însuși pe un munte, Pentru că a îmbrățișat lumina. Piatra grea ce-i strivea voința și puterea Era gândul lui, era el însuși, Era pământul greu și răsuflarea grea. Dar într-o dimineață sau poate într-o seară (Căci timpul se oprise, era ca o clipire) Și-a azvârlit veșmântul de povară și război, Îmbrăcându-se cu-a naltului aripă; Și bolovanul, iată, un fluture era, Iar asta, în timp ce-mbrățișa lumina.
Mirela Rus
Nösnerland 