Pierdut, mă îndrept spre nicăieri. Primăvara aruncă săgeţi îngheţate peste speranţa iubirii de ieri. Cenuşiul e din nou stăpân. Iubirea se pierde pe ale tăcerilor cărări. Doar labradorul vecinei latră fericit primăvara lui nu e umbrită de toamnele amintirilor.
Szell Sandor
Nösnerland 