în vârf de munte

în vârf de munte sfântă e vecernia,
din ochi de păsări lacrimile cad,
cu fiecare dor te chem iubire
simțind sub gene stelele cum ard.

e verde că un geamăt de ferigă,
durerea strecurată în tăceri,
amețitor foșnește amintirea
și albăstrește rana ascunsă -n flori.
mă rog fântânii să -ti arate chipul
icoană sub țărână și cuvânt,
să mi te aducă -n zori doar răsăritul,
când ciutele roiesc pe sub pământ.

Stefan Vescari