Tu, până și speranța, ai dat-o pe nimic! De vrei să pleci în lume, să iei cu tine dorul! Să ai învelitoare, de suflet, dacă timpul Va fi hain cu tine și nu-ți va fi amic.
În vârf de deal, amice, la crucile de drum Oprește, meditează, te uită și gândești, Pe care dintre ele s-apuci, să nu greșești. De crezi în idealuri, oriunde mergi e scrum!
Când te vor bate norii cu ploaie și îngheț Și vei răbda de foame, de sete și de dor, Vei fi un slugă Ioane, nu vei avea onor. Întoarce-te casă, și mintea la dezgheț!
Dumitru Alexandru Bar
Această operă este pusă la dispoziţie sub Licenţa Creative Commons Atribuire-Necomercial 4.0 Internațional .
Nösnerland 