SPY-MASTER, PRIMELE IMPRESII
Zorin Diaconescu
Cronicarii de film își vor spune cuvântul, eu nu sunt cronicar. Sunt doar curios. Normal trebuia să văd întâi tot serialul. Asta dacă făceam o analiză. Impresii ai și după 5 minute. Subiectul e cu spini. Până în 90 nu a existat în România. Eventual la Europa liberă, după unii România adevărată și după alții nu. Tot așa s-a întâmplat și cu Pacepa. Unii îl consideră erou, alții trădător. Nu cred că abordarea din perspectiva moralei își are rostul. Când e vorba de putere, toate taberele sunt amorale. Subliniez. Amorale, nu imorale. Să judeci niște oameni aflați în slujba politicului după criterii morale echivalează cu un corcurs de balerine selecționate după cât de bine știu găti sarmale. Nu este o acuză la adresa celor care ocupă demnităti publice. Dacă ar fi niște moraliști nu ar avea cum să ajungă acolo. Cel puțin atâta timp cât există o minimă democrație. Fiindcă morala unuia e imorala celuilalt. De aceea în politica noțiunea de morală este înlocuita cu cea de interes. Oficial e vorba de interesul national. Nimeni nu poate stabili unde se termină interesul national și unde începe cel de grup, sau personal. Linile de demarcație sunt fluide și rămân de cele mai multe ori necunoscute.
Tocmai despre asta e vorba în Spy-Master. Sau asta am văzut eu. Mai întâi o morală dublă a personajelor. Oficial, concepțiile morale ale dictatorului erau imperative pentru toată lumea. Impuse prin violență, chiar prin amenințarea cu moartea. Care nu rămâne doar amenințare. Toate elitele îl aplaudă pe numărul unu. Pe ascuns aproape toți încalcă consemnul. Inclusiv consoarta dictatorului. Oare acesta nu vede blănurile, bijuteriile soției? Nu are cum să nu le vadă. Dar se face că nu le vede. Tovarășa nu poate fi amestecată într-un scandal. Cuplul de mega-tovarăsi e partidul însuși, imposibil de amestecat într-un scandal. Deci e nevoie de țapi ispășitori, care să fie sacrificați în locul celei care nu poate fi sacrificată. Vânătoarea este oricum sportul oficial al elitei. Iar la vânătoare câinii sunt mereu utili. Fanatici, cruzi, gata să moară sau să-i omoare pe alții.
Majoritatea personajelor sunt oameni “normali”, adică profitori. Gata să manipuleze sistemul pentru a nu fi manipulați ei la rândul lor. Ei au un instinct de conservare care îi ajută să treacă peste obstacole. Nu se blochează în împrejurări care l-ar paraliza pe un “neinstruit”. Nu au remușcări sau regrete. Au ideea fixă că s-au născut să domine și asta fac în orice împrejurare, în film, dar și în viața reală. Am văzut asta după’89 și mai vedem și azi. Lupul își schimbă blana, năravul rămâne.
Restul e intrigă, ca-n filme. Nu uitați, viața bate adesea filmul.
Această
operă este pusă la dispoziţie sub Licenţa Creative Commons
Atribuire-Necomercial 4.0 Internațional.
Nösnerland 