Tu ești mai mult, Ești chiar o poezie Ce se citește pe-nserat La gura sobei, Iarna, Când visele aduc Un dor de mângâiere Și un pocal cu vin. Ce fericire, Doamne! Tu ești mai mult Ești chiar o serenadă La ceas de seară, După asfințit, Când stelele încep ca să se vadă, Si trubaduri o cântă Pentru tine… Iubiri de altă dată, Iar astăzi amintiri! Tu ești mai mult Ești chiar o bucurie În ochii mei, când te privesc La ceas de seară, La chindie, Când luna luminează chipul tău Eu te cuprind în poezie, În veșnicie și în Dumnezeu!
Dumitru Alexandru Bar
Această
operă este pusă la dispoziţie sub Licenţa Creative Commons
Atribuire-Necomercial 4.0 Internațional.