Author Archives: zorindiaconescu

Freelance journalist and writer

Când amintirile se întorc în prezent

Am crezut ani de zile că nazismul a fost oribil pentru toata lumea, chiar si pentru naziștii atrasi în această înfiorătoare capcană. Viața m-a învățat cu nu am dreptate. Asistăm la reinterpretări ale istoriei care mă înspăimântă. Din păcate subiectul este abordat de regulă de pe poziții politice, iar în politică adevărul se multiplică după numărul partidelor până nu-l mai recunoaste nimeni.

Ne rămâne literatura, de pildă jurnalul lui Steinmetz Aladar…

Isus

Am scris Numele Tău ,Isuse -n inimile cititorilor!
De-ai cumpăra o lume ,la ce-ți mai folosește,
Când sufletul îți plânge și timpul se oprește?
De-ai prețui o clipă ,trăită într-un târziu…

Și-o ultimă speranță găsită-ntr-un pustiu ,
Când pașii tăi te poartă prin lumea-ntunecată,
Valoarea ta prin lume n-ai s-o cunoști vreodată…
De-am știi de bunătate ,o lacrimă n-ar curge 
Și cel născut în lume ,niciunul n-ar mai plânge!

Maria Blaga

9 poeți de ziua poeziei

Alin Cordoș

Cât de departe zboară macii

Cât de aproape eşti de sufletul lor, cât de aproape eşti, acum, acum când din fântîna deschisă a cerului vin aceste gânduri

Aceste gânduri vin pe câmpul unde, doar nişte biete petale de crin îţi acoperă urmele, vino îţi spun, aşa îţi spun, vino să bem un ceai înainte de-a ne duce şi nu a mai fii

Cât de departe zboară macii? Mereu aceiaşi depărtare, una singură, doar una singură, pe câmpia tristă, dezolant de roşie, numele tău l-am înscris în tăriile pământului, dar pierdut a fost printre macii ce mi-au acoperit locul de odihnă.

Cât de departe eşti? Simt mirosul ploii, mirosul tău de femeie tânără,

Când ne-am ofilit, da, când ne-am ofilit, macii muriseră înecaţi, înecaţi de ploaia cu care picioarele şi trupul tău am spălat, le-am spălat, aşa cum am strâns toţi macii şi pe piept ţi i-am aşezat

Părul tău , a fân mirosea, a iarbă şi mormânt deschis, când au murit toate acele flori, da, atunci când au murit, drumul nostru nu era decât o aspră cărare, stearpă şosea, arsă de soare

Cât de departe zboară aceşti maci? 

Printre tulpinile lor firave, privirea-ţi, nevăzute culori, ochii ca nişte curioase salamandre, haide, vino o dată, măcar o singură dată, cu tot cu umbra ta, cu ea cu tot să ascundem curcubeul

Nicăieri nu s-au văzut mai bine culorile toamnei, umbrele cocorilor peste macii adormiţi la zenit

Apă ne-am oprit să bem la fântână, doar apă ne-am oprit să bem, dar trupurile noastre, bolnave de dor, de dor şi de ele bolnave, s-au tot împuţinat, dăruindu-se pământului

Eu, eu ca un Sisif îţi voi căra cuvintele

Ca un Sisif…

Corina Negrea

Au răsărit brândușe

Au răsărit brândușe pe pajiștea din suflet.

E-al primăverii vers sau este-al toamnei scâncet?

Adun în glastra vieții mireasma lor suavă

Și-acopăr cu petale pocalul cu otravă…

Pe cerul răvășit de-al ploilor descântec

Plutesc la braț cu norii pe notele-unui cântec.

Cutreier printre vise și-mi pun conduri de foc

Să ard în spuza vremii morman de..nenoroc.

Cu fruntea învăluită de-a inserării umbră

Alung cu-n zâmbet cald înfățișarea-i sumbră!

Dansez printre cuvinte, călătorind în timp

Spre zorii unei zile dintr-un alt anotimp..

Când stele mii cădea-vor pe întristarea nopții

Și-or adormi în zori, pe geana dimineții…

Când visele-or dansa cu boabele de rouă,

Când dorul de tacere va cere-o slovă nouă.

Atunci, abia atunci, în ceasul cel de taină

Când versul va-îmbrăca a împlinirii haină,

Voi împleti trei slove, cu răsăritu-n palme…

Trăi-voi zbucium tandru, răsfrânt în clipe calme.

Dumitru Alexandru Bar

Oglinda de apă

Oglinda de apă

se sparge

în cioburi de lună

pe lac.

O trestie-naltă

ascultă

în şoapta de vânt

un dor ne-mpăcat.

Puzderii de stele

sclipesc licurici

prin iarba pătată

cu bob de argint.

Prin corul de greieri

un ţipăt de buhă

străbate văzduhul

pustiu.

În suflet, tăcerea

aşterne

covor de iubire

pe care să calci

Doamne.

Tu eşti

lângă mine,

din veci!

Dora Budăcean

Dansul îngerilor 

Azi ninge-mi alb

și fulgi de nea să se prefacă-n îngeri,

plouă-mi cu lacrimi

de nestemate pe obraz

fă curcubee să brăzdeze cerul, 

fulgilor, care se-nalță azi, 

nu cad, făcându-le o scară 

și-apoi, te uită cum nu plâng, uitându-mă la cer,

ci râd, cu lacrimi de cristal,

când îngerii de nea dansează îmbrățișați cu-n curcubeu.

Elisabeta Scurtu

***

nimeni n-ar trebui să îndrăznească

să-ți spună ce să visezi

visul meu din copilărie a fost să mănânc

pulpe de pui până mă satur

și pentru asta îmi desenam în palmă

oul primordial -iar uneori găina-

și așteptam să iasă puii

credeam că totul se rezumă la lucruri simple

dormit, mâncat și joacă

nu știam de inorogi sau nave spațiale

că există un parc tematic după visele fiecărui copil

nu știam nici măcar că poți visa orice vrei

așa sunt copiii cărunți

care încep să întinerească odată cu vârsta

Dumnezeu ne-a dat un ceas stricat

pe care îl scoatem din când în când din buzunar

și cum vedem mereu aceeași oră

visăm că trăim eternitatea

Gheorghe Mizgan

Să vină pacea!

Revine ploaia-n umbra nopții

Cu picuri ce lovesc în geam,

În gândul meu se nasc adopții,-

”Vine sfârșitul!” Îmi ziceam.

Adorm, tresar și văd ecranul,

Imagini rupte din coșmar,

Sunt prins și simt că-mi frâng elanul

Când văd ce chin și ce amar!

E, parcă, un bruiaj istoric,

Rachete-n tropote de cal,

Efectul este categoric,-

Mormane de moloz stradal.

De câte văd mă paște-un gând,

Războiul e infern, brutal,

Se-aud ființele plângând,-

Să vină pacea, sus, pe val!

Mirela Rus

VEȘNICIE

Dezbracă-te de lume și de vremelnicie,

Cobori la mine-n suflet și fi-vei ca acasă,

Topește cu iubire o iarnă prea geroasă

Și primăvara, tainic, preschimb-o-n veșnicie.

De noaptea cea adâncă, vindecă-mă, poate

Din zori să-mi faci coroana, din flori de liliac

Cărare, purtându-mi pașii la tine în cerdac

Șoptind, încet, a dorului dragi șoapte.

Cerne lumina lunii, pune-mi a razei salbă

Pe pieptu-mi, cercei din dulci petale la urechi;

Îngână dulci cuvinte și cântece străvechi,

Preschimbă-mi visul într-un buchet de flori de nalbă.

Fii fluture ce zboară, desprins parcă din soare,

Purtând pe-aripi culoare și-a dragostei lumină;

Căderi, dureri, de lună și stele le anină,

Și-mi fii în zi și noapte eternă sărbătoare.

Mirela Orban

O altfel de primăvară

mă roade primăvara asta,

oftează nedisimulat,

chircită la umbra unei traiectorii elicoidale,

cu o bătătură nouă în talpa stângă

și oase măcinate.

de sus, ochiul urmărea marioneta

cum pășea cadențat pe buza cercului.

trecuse de atâtea ori prin toate constelațiile

cărând greutăți egale pe talere,

negociate la sânge în fiecare doisprezecime.

doar în timpul peștilor făcea popas,

o clipă destul de mare așternea bucuria de a fi femeie,

într-un strat gros,

peste teama de a fi altcineva.

ascendentă,

spirala apropia cerul.

știa.

și acolo o vor ninge cireșii.

Oana Pop

Luna  

Sângerează Luna zăpadă

Pe altarul pământului

Jertfa o-ngheață,

Rămâie de-a pururi. 

Sângerează Luna lumină

Peste brațele copacilor

Stafiile gândului

Plece-n pustiuri. 

Sângerează Luna visuri

În sufletul copilului

Noaptea o îmbracă

Cu rochia cerului. 

Sângerează Lună foc și lumină

Peste suspinurile întunericului

Bucuria rămâie de-a pururi!

Raport săptămânal (13 – 19 martie)

De ce cred că e necesar un astfel de raport?

Un serviciu de distribuție (chiar dacă e gratuit) e corect să informeze beneficiarii care aleg acest serviciu despre performanțele atinse – informare periodică (am optat pentru săptămânal).

Aceste performanțe nu constituie concurență – noesnerland.com nu e în nici o competiție, e un serviciu suplimentar, impactul distribuțiilor de pe acest blog se adaugă celorlalte mijloace prin care autorii își fac cunoscute textele – în măsura în care doresc acest suport.

Periodic voi încerca să vă ofer o analiză mai detaliată cu privire la impactul postărilor pentru orietarea contribuitorilor în relația lor cu publicul.

Să aveți o săptamână rodnică si inpirată.

Zorin Diaconescu, administrator

Fără supărare…

Ce ne-am face dacă ne-ar trece supărarea 
câte postări pierdute, câte cauze abandonate 
câtă liniște apăsătoare, ce mai încremenire… 
spunea la vremea potrivită Vasile din neamul Gogea: 
un om sănătos e un om nervos! - 
nu vă mai jucați cu sănătatea planetei… 
de nu am fi supărați am mai merge să votăm? 
Cu protestele cum rămâne? 
Ce ar mai dezbate televiziunile de știri? 
Prăbușirea democrației, apatie socială, faliment media… 
orice formă de progres compromisă - planeta, o casă de nebuni liniștiți 
Vă rog, nu vă mai legați de oamenii supărați, ei
sunt sarea și piperul, alfa și omega, renașterea și mântuirea -
iar pentru supărare e nevoie de reguli, de legi, de decrete, 
altfel pe cine să ne supărăm? de ce să mai protestăm?
și până când? 
până când vom afla pe cel supărat 
mai supărat decât toți supărații, 
acel mare conducător… 
(am mai avut, dar l-am risipit) - el marele conducător 
devine Marele Conducător, noi - strâns uniți, foarte strâns 
chiar strâns cu ușa… vom fi fericiți, doar fericiți 
orice altă opțiune se va pedepsi conform legii

Zorin Diaconescu

În lumea…

În lumea care nu există am fi atât de fericiți 
am face lucruri importante - și cât de repede 
se ridică în nori castele argintii 
ne facem poze cu stema imperiului din alte vremuri 
așteptăm să ne crească aripioare din umeri 
și incantații din urechi …

În lumea care nu există am fi atât de fericiți 
am plânge umăr la umăr destinul potrivnic 
am recita din fabule și singuri ne-am cânta 
din liră degeaba …

În lumea care nu există am fi atât de fericiți 
și n-am mai fi nedreptățiți 
în lumea care nu există

Zorin Diaconescu

Au clair de la jeunesse, la faim de l’amour

         1) La jeunesse est amour et beauté ; elle est une fleur convoitée par les adultes et par les vieux.

·        2) La jeunesse a l’odeur du champ aux fleurs, des statues pas encore sculptées, mais désirées.

·        3) Lorsque les jeunes ont des maîtres éclairs, la terre et le ciel les habillent aux couleurs de l’arc-en-ciel.

·        4) La jeunesse est la splendeur de la création, influencer les mystères, créer les Lumières Divines. 

·        5) Le jeune qui possède son propre vécu, il fascine tout en sagesse et peut guider le vent de l’Histoire.

·        6) Les jeunes de nos jours, vivant l’époque de l’Internet où tout vieilli très vite, croient dans l’avenir.

·        7) Au clair de la jeunesse, la faim de l’amour contrôle les sources, les ombres ne peuvent pas pénétrer!  

·        8) Quand l’adulte erre par les ténèbres et  observe les tombeaux d’illusions, alors la foi  lève parmi les pensées. 

·        9) Lorsque la jeunesse rayonne dans des amours inappropriées, l’univers  et la pensée nage dans le creux du doute…

·                

·        9) N’abandonnez pas les jeunes dans les ténèbres ! Aidez-les à regarder dans leurs tripes… Aidez-les à goûter le bonheur de l’acquis des valeurs…

·         

·        10) Les jeunes qui se lancent dans les ténèbres de la nuit, accumulant des richesses sans travailler, l’habillent dans la vallée des larmes.

·        11) Sur les chemins étreints de la vie, les jeunes ont besoin d’être encouragés, petit à petit, pas à pas, par des codes durables.

·        12 Au clair de la jeunesse, la faim de l’amour contrôle les sources, les ombres ne peuvent pas pénétrer !

Victoria  Fatu  Nalatiu

(Née le 8 août 1941, à Domneşti, judet Bistrita-Nasaud, Roumanie)
Poète, prosatrice, bibliothécaire mais aussi artiste peintre, Victoire Fatu Nalatiu suivit les cours à l’Université de Philosophie de Bucarest (1975-1978) et s’initia auprès de la section de Peinture de l’Ecole Populaire d’Art de Bistrita (1980-1983), dirigé par l’artiste Octavian Stoia.. La  bibliothèque de Bistrita-Nasaud porte son nom. Sa poésie, traduite ou non, trouve une place de choix dans beaucoup d’anthologies parues à travers le monde.