Dispecerat literar /Literary Dispatch/Literaturvertrieb/irodalmi diszpécser
* las noaptea să cearnă cuvântul de stele să-i scuture sensul culcat în penumbre-amintiri diafane atingeri de gânduri
*let the word sift through the night of stars to shake its meaning lying in the shadows-memories translucent touches of thought
Trec tinichele-n tam-tamul trăirii, Tropotul toacă tirul tu-tuirii, Turuind trompete, tremolo trimit, Tinerele, toante, tactile transmit. Tinerii-n tunică trec tropotind, Toaca transmite, trag tunuri, tunând. Trecători, tonifică tararaua, Toarce tiranul, tremură taigaua. Tehnic, teama traumatizează, Terciul TV-ului tumefiază Tezele tratate, trecute-n tifon, Trenul teoriei tremură-n tampon. Toată Tocata-i transmisă-n tenor, Turmele tac, tovarășu-i trișor. Taigaua-i translatată-n tabla tuciurie, Turnu-i trântit, tună-n tâlhărie! Gheorghe Mizgan
Hogy tudok felkészülni a halálodra , miért sírok most, amikor pontosan tudom, hogy csak a földi létednek lesz vége?
Mégis nagyon nehéz az elválás. Ülök melletted a földön , és míg alszol nézem a holnapi napot, amikor örökre lehunyod majd a szemed.
Miután az előző kutyámtól elbúcsúztam, kijelentettem, hogy soha többet nem lesz kutyám…, csak ha idetéved,vagy a kerítésen át bedobják az udvarra. Majdnem így történt ,mert bő egy év múlva meglátogatott egy barátnőm, aki útközben hét újszülött kutyát nyalábolt fel az árokból .
– Vissza kéne menni, talán vannak még páran- mondta Kati .A megérzése jó volt, te ott remegtél azon a novemberi napon, melletted üres kartondoboz.Valaki úgy dobott ki benneteket , ahogy még a szemetet sem tisztességes kihajtani az út szélére. Olyan szépek voltatok, egy kis világosbarna valahogy kitűnt a kupacból ,de az nem te voltál .A kezembe vettem és már nem akartam elengedni.
Bence , a nagy kutyabarát ,téged szemelt ki,így megállapodtunk , hogy nálam lesztek és felnevellek , míg önállóan tudtok enni, aztán hozzá kerülsz.
Batu – így neveztem el a testvéredet, csak egy napig élt, belső vérzése lett. A többieket elaltatták , a kutyamenhely sem fogadta be őket, mert a szemetek is csukva volt még.
Bence mint egy apuka, mindent bevásárolt , cumisüveget, a legjobb minőségű tápszert, és mindennap meglátogatott.Neki már volt kutyája, így nálam maradtál. A tenyeremnél is kisebb voltál, és egyik nap amikor a kezemben tartottalak , kinyitottad a szemed.Összefonódott a tekintetünk , és 14 éve kötődünk egymáshoz.
Emlékszel ugye, amikor az első hetekben egy narancssárga oldaltáskában vittelek magammal mindenhova, még dolgozni is, és egész nap együtt voltunk. Vagy amikor boldogok voltunk és teljes hangerővel szólt a Thunderstruck , én ölbe kaptalak úgy ugráltunk mint Angus ,aztán rám hánytad a reggelit .
Soha nem voltál beteg ,pár hónappal ezelőtt, még mindig úgy viselkedtél mint kölyök korodban . Lelkileg túlérzékeny voltál mint én, de mindent kibírtunk ,te voltál mellettem életem azon szakaszában is, amikor elviselhetetlen volt a gyász… De nem csak egy kutya vagy, te voltál a társam hosszú éveken át. Már nyáron menni akartál, de még maradtál néhány hónapot. Tudom ,hogy értem tetted ezt is.
Most már elengedlek .Menj , találkozz a hét vezérrel,a testvéreiddel, Te , drága egyetlen túlélő !
Köszönöm Borka , köszönök mindent!
Gyöngyi Gorbai
Ich freue mich darüber, ein Buch vorzustellen, dass ich zusammen mit Emina Čabaravdić-Kamber herausgegeben habe, und dass in der Edition Exil-PEN im Verlag Expeditionen erschienen ist.
Das PEN Zentrum deutschsprachiger Autoren im Ausland, der frühere deutsche Exil PEN, lebt und arbeitet in der Tradition des für die vor den Nazis geflüchteten deutschen Schriftsteller und Schriftstellerinnen 1934 in London gegründeten Zentrums.
Ein kaum noch für möglich gehaltener militärischer Überfall auf ein friedliches Land mitten in Europa haben einige Mitglieder zum Anlass genommen, Texte für eine Anthologie zum Frieden zu schreiben.
Das Buch enthält Kurzgeschichten, Essays, Berichte und Gedichte von Albrecht Classen, Antje Stehn, Edwin Kratschmer, Eugenie Truetzschler, Fedora Wesseler, Irène Bourquin, Irmgard Hunt, Lutz Rathenow, Maren Schönfeld, Marko Martin, Nasrin Siege, Reinhard Andres, Renate Ahrens, Utz Rachowski und der Ehrenpräsidentin Ruth Weiss, die auch ein Vorwort geschrieben hat.
Sunt încântat să vă prezint o carte pe care am editat-o împreună cu Emina Čabaravdić-Kamber și care a fost publicată de Expeditionen înseria Exil-PEN.
Centrul PEN pentru autorii de limbă germană din străinătate, fostul exil PEN german, funcționează și lucrează în tradiția centrului fondat la Londra în 1934 pentru scriitorii germani care fugeau de naziști.
Un atac militar asupra unei țări pașnice din mijlocul Europei, despre care aproape că nu se mai credea posibil, i-a determinat pe unii membri să scrie texte pentru o antologie despre pace.
Cartea conține nuvele, eseuri, reportaje și poezii de Albrecht Classen, Antje Stehn, Edwin Kratschmer, Eugenie Truetzschler, Fedora Wesseler, Irène Bourquin, Irmgard Hunt, Lutz Rathenow, Maren Schönfeld, Marko Martin, Nasrin Siege, Reinhard Andres, Renate Ahrens , Utz Rachowski și președintele de onoare Ruth Weiss, care a scris și o prefață.
https://exilpen.org/damals-wie-heute/
Mă minunez citind sau ascultând șiruri de cuvinte țesute cu măiestrie, ca un copil în fața pomului de Crăciun. Înlănțuirile de hieroglife ori semne orientale îmi par enigme fascinante. La marginea cuvintelor pe care le-am înșiruit veghez ca un grifon. Romulus Moldovan
au înghețat cuvintele în iarna sufletelor noastre s-au sfărâmat în mii de cristale și au dispărut în ceața dimineții analiștii cu bujori în obraji au spus că e mai bine așa erau prea multe cuvinte și trebuie asigurată egalitatea de diplome să ajungă la toată lumea - descărcați aplicația gratuită!... și cine să învețe atâtea cuvinte pe de rost? - și cine mai are nevoie de sintaxă când nu te mai ascultă decât motanul între două reprize de somn în castelul de gheață nirvana așteaptă, fără speranță, dispare și teama - cândva o metaforă - sângele rece e noua realitate în Imperiul Tăcerii a dispărut baricada iar noi ne-am împrăștiat în vânturile reci
Zorin Diaconescu
Autorul volumului de față, volum de critică literară, LITERE DIN MARAMUREŞ, Editura ETHNOLOGICA, Baia Mare, (2019), Ioan Romeo Roşiianu “… este el însuşi un model de organizator şi promotor al noilor realizări din creația literară, conducând publicații care şi-au dobândit recunoaşterea unor condee exersate în valorizarea creației valorice în actuala etapă de dezvoltare a culturii. Actuala lui inițiativă a unui volum de critică literară este concepută sub semnul valorizării creației culturale din Maramureş şi se înscrie în programul de consemnare şi promovare a Culturii Tradiționale Maramureşene” (Acad. Alexandru Boboc – CUVÂNT ÎNAINTE).
Sigur că da. Atunci când scrie despre literatura maramureşeană, Ioan Romeo Roşiianu o face, nu numai cu gândul scoaterii în evidență a contribuțiilor acesteia la edificarea culturii româneşti în ansamblu, ci pentru faptul că omul de cultură, scriitorul şi criticul literar Ioan Romeo Roşiianu este conştient de ideea că dezvoltarea ştiinței moderne presupune o riguroasă specializare cu precădere în problemele culturale şi literare ale unei anumite zone literare, ale unei anumite regiuni, cazul în speță Maramureşul, deoarece această zonă, în special Maramureşul istoric, este un fel de mamă care ne hrăneşte spiritual, cultural şi etnografic, în general, un fel de “alma parens” sau “alma mater”, un fel de Cibela asociată cu Ceres, ale căror influențe dăinuiesc de veacuri în acest spațiu mioritico – legendar al culturii româneşti. [Valentin Lupea]
Le-a zis doctorul: măi băieţi, ăsta-i un război de căcat. Mâncaţi-l condimentat. Se duce mirosul de praf de puşcă din gură şi merge dup-aia şi-o băutură. Ivan a mâncat ceapă cu sare şi a rămas fără picioare. Alioşa a mâncat şi el sărat şi-a fost de un obuz îngropat. Alexei şi-a pus în conservă piper şi s-a trezit instant în cer. În ziua aia un pluton a mâncat piperat. Au adormit şi nu s-au mai sculat. Nu ştim dacă măcar au visat. După această serie de evenimente nu s-au mai distribuit condimente.
Daniel Onofrei
Nösnerland 