Istoria unui loc se poate povesti din multe, foarte multe, perspective. Dejul însă, datorită coregrafului Bodo Zoltan, poate fi povestită şi din perspectiva dansului. Nu o spun ca o laudă...dar să organizezi un festival de dans la nivel naţional, pornind dintr-un orăşel de provincie de care cei din capitală nici au au auzit până atunci, nu e un fleac. Bineînţeles, nu a făcut totul singur...era imposibil. Au existat colaboratori, susţinători, sponsori si...bineânţeles, acei minunaţi artişti pe care nu-i vom uita niciodată. Ideea a pornit de la nişte postări răzleţe pe reţelele de social media. Apoi, fiind din ce în ce mai apreciate şi solicitate, a venit vorba despre editarea unei cărţi care să adune între copertele ei, toate aceste întâmplări, aventuri, bucurii şi dezamăgiri care spun povestea „Tip Top Minitop”, „Quartz”, „Sunet Transilvan”...Zoli Bodo, Săndel Filip, Dan Skorka, Magdalena Vaida, Zorin Diaconescu, Szell Sandor, Gall Robert, Bereczki Mihaly....şi mulţi alţii care au trăit, dar mai ales s-au implicat în viaţa culturală a acelor ani. Noi ...ne amintim cât putem. Cu siguranţă am uitat unele aspecte. De aceea, facem un apel către voi, cei care a-ţi respirat aerul acelor ani împreună cu noi, să ne reamintiţi ceea ce noi am uitat. Mulţumim...
Author Archives: zorindiaconescu
Freelance journalist and writer
despre poetul care nu scrie poezie
…așa susține el, admite că scrie dar nu poezie în nici un caz poezie cititorii văd poezie înțeleg poezie dar asta e problema lor - dar nu întru totul cei care susțin că poetul scrie poezie sunt de rea-credință spun amicii poetului iar alții susțin că au fost spălați pe creier totul se transformă până la urmă în cenzură părțile invocă încălcarea dreptului la liberă exprimare și un comentator de ocazie constată la o bere că nici literatura nu mai e ce-a fost
a Könyv
Gyere.
Ülj közelebb mellém,s nyisd ki valahol
32 oldalt ,te gyorsan olvasol
Csak 32 év telt el ólom lábakon
Nélküled üres lapokra
szavakat róttam vágyakból
Hittem mint egykoron, hogy
tenger mélyéről kiemellek
s leszel az élő korallom
Gyöngyöt fűztem több száz évből,mert
Pappnő voltál vörös ruhában ,
és hordtalak magamon ,
hogy ékszerként légy velem
sejtelmes őrző angyalom
míg te ?
_ Képekben láttam az írásod
s szoborrá formáztam a gondolatod,
hogy testet öltsön a képzelet
mert tudtam ...
a múlt
a jelenbe elvezet
PERNE
să privim păsările nu pentru cum zboară asta nu mai e o necunoscută ci pentru că zboară aceasta e taina de fapt nu cred ne-am întrebat cu adevărat de ce sunt unele păsări cu toate cele păsărești pe ele și totuși nu zboară or fi înțelepți înaripați ce nu contenesc să jinduiască după mers mersul oamenilor și mai sunt păsări rebele ce refuză să se îmbrace în penele cerului iar cand zboară stârnite împroașcă frumusețe de albastru celest cu roz cu un roz ce n-a cunoscut rușinea și nici așa cu toată îngăduința înaltului față de obrăznicie unele tot nu se dau în vânt visând să cutreiere pământul îndeaproape cu puful ăstora se umpleau odată pernele pe care oamenii puneau capul visând că zboară roc/25.ian23
românul constatator
majoritatea conducătorilor ar merita să fie ocnași stabilește imparțial alegătorul - el, omul cu privirea în zările albastre, netulburat de următorul vot, el care nu se compromite, are mâinile curate, mereu dreptate ce s-ar face democrația fără el, cine ar mai descrie efectele unor cauze niciodată amintite, obscure ca toate conspirațiile rămase și ele fără obiect dacă nu ar exista el, românul constatator
Játék
Gyere játszunk Egy játékot Nem tudom mit irtam Valamit firkaltam Gyere... Együtt majd Megtaláljuk az útat
Nu te supăra Cornele!
Eu nu cred în nostalgii. Nostalgicii nu există. Vorba unei comentatoare: dacă ar exista, ar emigra spre țările unde s-a mai păstrat ceva din comunism.
În schimb îi văd pe nemulțumiți. De ce sunt nemulțumiți numai ei știu. Motivele diferă de la o persoană la alta. Ce îi unește e că vor să-i facă cuiva în ciudă, să se mai răcorească și ei. O rețetă populară e să începi cu laudele la adresa lui Ceaușescu și a regimului său. Automat sar câțiva cu nervii. Distracția e gata.
De ce scriu toate astea? Amintește-ți Cornel cum au reacționat “ai noștri” la vestea că vin rușii. Cozi la pașapoarte. Programări. Pile. Ăștia nostalgici? Și iarăși ne amintim de minunatul personaj Ilie Moromete…
din ce se poate face o poezie?
iei un sentiment - de preferință al tău îl înțelegi mai bine îl treci prin toate încercările posibile și îl omori la urmă poeziile vesele nu sunt credibile prea timizi ca să poată fi sinceri mulți se feresc, nu le place acest procedeu ei nu vor sa iasă în fața publicului cu sentimente trecătoare de aceea aleg dragostea de patrie și Dumnezeu în hainele de duminică poezie pare mai solemnă dar… rămâne alegerea: îi convingi pe ceilalți sau te convingi pe tine?
Alin Cordoș: Când regele e gol, prost sau mort
M-am întristat brusc. Dar, asta e starea mea naturală, poate așa mă va lua dracu’. Unii sau unele ar spune că sunt aşa în fiecare zi. Acum şi aici mă asediază trecutul. Mă uit în spate şi chiar dacă vederea e slabă când citesc, la distanţă văd bine. Doar că nu văd nimic, nimic care să îmi spună că a meritat. Că a meritat ca toţi aceşti ani să tot fug, să tot fug de mine, de tine, de alţii, pe urmă şi, de obicei vine seara. Când te uiţi la tot felul de poze, nu e deloc bine. Ce poate fi bine în momentul când îţi vezi eşecurile în carieră, în dragoste. Când te uiţi mai bine, hoops, regele e gol. Mulţi dintre aşa zişii regi pe care i-am cunosut sunt goi, nerecunoscători şi răi, reci precum nişte morţi. Oricum e o singură direcţie, iar asta o ştiu de la Esenin. Mă îmbrac cu răbdare şi mă uit la poze, tot ca o haină de ploaie mă simt. De multe ori, de prea multe ori asta am fost: o haină impermeabilă pentru ploaie. Când vine soarele, unii te agaţă în cui, alţii te aruncă într-un colţ, de obicei întunecat. De oameni e vorba, nu femei, nu bărbăţi, tuturor le place cerul senin, niciunuia ploaia, vremea rea, frigul. Mda, frigul. Revin la Esenin care ştia atât de multe, de aia a şi plecat devreme, ştia că pierde vremea pe aici. Noah, cu atâţia regi goi în jur, ce naiba să mai spui, oricum ei nu aud, nu văd şi nu îi interesează nimic. Nici măcar dacă haina de ploaie e impermeabilă. PS: Negustorul nu poate deveni artist, așa cum nici textierul poet… așa cum nici…
100 de zile Noesnerland
Ce ne-am propus: o platformă (chiar dacă deocamdată este doar un blog) pentru texte pe care terminologia actuală le numeste creative writing (poezie, proză, eseu, memorialistică) – un mijloc de comunicare funcțional între autor și cititor.
Am fost conștienți că e posibil să fim percepuți ca o tentativă de a face concurență foarte numeroaselor reviste literare. Nu este intenția noastră chiar dacă faptele ne contrazic. Această presupusă concurență e doar aparentă. Nu ne-am propus să rivalizăm cu conținutul revistelor print – asta ar presupune adevărata concurență.
Noi ne-am propus altceva – să rezolvăm veșnic deficitara problemă a distribuției, să nu-i mai lăsăm pe autori să aștepte săptămâni (sau chiar luni) de la redactarea textului și până la apariție. Să nu mai fie nevoiți autorii să spună prezent la o ședință (chiar dacă se numeste “lansare”) unde norocoșii primesc un exemplar al publicației. Ceilalți au scris pentru portbagajul unei mașini sau fișetul dintr-un birou unde se păstrează restul tirajului accesibil doar celor care au o relație personală cu distribuitorul și vin cuminți la evenimentele organizate de cel din urmă.
Mai este si problema costurilor ridicate pentru print, modice pentru online. Astă însemnă că pentru print e nevoie de un sponsor, de regulă din mediul politic căruia trebuie să-i rezervăm dreptul la cuvântare și alte drepturi despre care nu e cazul să vorbim aici.
Ce am reușit până în prezent? 3.569 de utilizatori au vizitat noesnerland.com, au citit 8.832 articole în medie 2,62 articole de cititor, am publicat 218 articole care au primit 86 de comentarii și 520 de reacții din partea cititorilor.
Ce ne propunem? În funcție de reacțiile cititorilor vrem sa dezvoltam proiectul convinși că utilizatorul defineste produsul. Nu avem o redacție cu funcții, șefi și subalterni și nu avem ședințe de birou cu ușile închise unde să decidem trecutul, prezentul și viitorul. Suntem online 24 din 24 și deschiși oricăror sugestii.
Dezavantajul e că nu avem cum să ajungem la cei care au refuzat din start tehnologia iar acum se baricadează în spatele unui zid pe care scrie “nu știu”. Ne pare rău, dar nu avem ce face.
Să ne vedem și să ne cititm sănătoși!
Nösnerland 