Author Archives: zorindiaconescu

Freelance journalist and writer

Am primit: (4) – Alin Cordoș

Ancheta noesnerland.com (-1): Alin Corodoș



  1. La ce lucrez în prezent? La o carte de poeme: Psalmii de seară. Cântecele părintelui Ilarie. Am început și o carte de povestiri fantastice și stranii: Bietul Isidor. Câinii apelor.

  2. Internetul pare fără limite, fără reguli, fără de el, dar eu tot pe caiet cu linii scriu prima dată. Lucrez mult cu el ca jurnalist și îmi place că pot urca, tot felul de scrieri… așa pare. Literatura încearcă să rămână literatura în tot felul de locuri comune… Dacă o foaie poate rămâne albă, internetul niciodată…

  3. Scriitorul profesionist are 1000 de definiții, precum cele 1000 de nume ale lui Yehawe. Pare să fie cel care trăiește din scris, dar mai corect este cel care trăiește în scris, în scrisul mare, asta pentru că nu există poeți mari sau poeți mai mici, poezia există pur și simplu. La fel e și în proză, doar că e mai complicat, acolo trebuie să lucrezi zilnic și mult.

  4. Cine dintre noi nu ar vrea o editură care să facă totul, în afara scrisului, doar că ele sunt puține și selecția nu e întodeauna în baza talentului, ci a găștii din care faci parte… Poate că nu e așa… ideal e ca editura să te aleagă…

  5. Cititori din toate țările, uniți-vă!!!

Această operă este pusă la dispoziţie sub Licenţa Creative Commons Atribuire-Necomercial 4.0 Internațional.

Am primit: (3) -Victoria Fătu- Nalațiu

Ancheta noesnerland.com (-1): Victoria Fătu-Nalațiu



  1. Scriu haiku și poeme într-un vers. Am început un roman (50 p scrise).

  2. Citesc și cărți (selectiv) și de pe internet. Și Paul Valéry se neliniștea la vremea lui ”…, observa că modernitatea capătă alura unei intoxicații. Trebuie fie să mărim doza fie să schimbăm otrava. Aceasta este legea. Tot mai avansat, tot mai intens, tot mai mare, tot mai rapid și tot mai nou. Acestea sunt exigențele ce corespund în mod necesar unei înăspriri a sensibilității”. Omul hărțuit de viteză, are gândirea mai lentă, iar Internetul îl ajută să meargă mai repede ( și semnele de circulație, soneria ne ajută în această grabă, la fel și Internetul)..

  3. Citesc ce-mi place selectând cărțile, indiferent de timpul în care a trăit autorul . Prefer cărțile bine stilizate și de valoare prin convingeri irezistibile, care cuprind noutatea frumosului din artă și noutățile din tehnologie). Încerc să definesc valoarea după dorință, astfel am cărți de căpătâi, de care nu mă pot despărții.

  4. Citesc ce-mi place selectând cărțile, indiferent de timpul în care a trăit autorul . Prefer cărțile bine stilizate și de valoare prin convingeri irezistibile, care cuprind noutatea frumosului din artă și noutățile din tehnologie). Încerc să definesc valoarea după dorință, astfel am cărți de căpătâi, de care nu mă pot despărții..

  5. Cum gestionezi relațiile cu cititorii? Acestea nu le pot gestiona (am scris până acum 20 de cărți (2 albume de artă, peste 25 de expoziții de pictură personale și tot atâtea cu elevii). Avantajul meu în popularizarea cărților l-am avut ( ne având posibilități materiale, nu am avut destule cărți ,pe care să le pot dărui). Fiind președinta bibliotecarilor din jud. B.N în Asociația Bibliotecarilor din România (ABR), iar pensionară fiind aleasă membru de onoare, am participat la Conferințele trimestriale ale ABR în majoritatea orașelor mari ale țării, și mi-au fost prezentate cărțile, atât în țară cât și în străinătate (Chișinău, Ungaria, Serbia de câte două ori etc). Cărțile mele au ajuns în bibliotecile importante din țară: BCUB, BIBLIOTECA ACADEMIEI, BIBLIOTECA NAȚIONALĂ, BIBLIOTECA NAȚIONALĂ PEDAGOGICĂ, MUZEUL LITERATURII ROMÂNE, Bibliotecile Universitare din IAȘI, BRAȘOV, TIMIȘOARA, GALAȚI, CONSTANȚA, CRAIOVA, SUCEAVA, HUNEDOARA, VASLUI etc . Având multiple premieri în străinătate am participat de câteva premieri : în Franța ( Paris de 5 ori) Italia (o dată),Polonia (o dată), etc. Ne având destule cărți publicate și nu toate traduse în alte limbi, am avut doar puține pe care le-am putut dărui.

Această operă este pusă la dispoziţie sub Licenţa Creative Commons Atribuire-Necomercial 4.0 Internațional.

Am primit: (2) – Szell Sandor

Ancheta noesnerland.com (-1): Szell Sandor



  1. Cu cât aflăm mai multe despre un anumit subiect, constatăm că nu ştim nimic. Este o părere personală, care sintetizeză toţi anii în care am lucrat ca ziarist.

    Termenul proiect mă sperie. Eu plănuiesc doar. Plănuiesc ca până la sfârşitul anului să public un volum de poezie. Bilingv. Român-maghiar. Ştiu, este o fandoseală. Dar, măcar rămâne ceva în urma mea. Apoi, ar mai fi fotografia. În decursul multor ani, s-au adunat apusuri pe care le-aş închide între coperţile unei cărţi. Tot o fandoseală.

  2. Dinozauri, precum suntem noi (aici mă refer strict la cei pe care îi cunosc şi ştiu că mai cumpără cărţi tipărite), sunt din ce în ce mai puţini. Deci, clar, internetul face regula. Acesta este unul dintre motivele pentru care am luat decizia de a publica un volum tipărit.

  3. Răspunsul este relativ simplu. Copywriterii şi content writerii trăiesc din scris. Cei care fac literatură…probabil reuşesc să trăiască din asta, dar sunt cazuri rare.

  4. Aici voi putea răspunde în cazul în care voi publica o carte.

  5. Relaţia cu cititorii? Eu cred că sunt două categorii (aici mă refer la cei care citesc scrierile mele). Cunoscuţii, care mă laudă indiferent căt de prost scriu şi prietenii, care uneori mă mai trag de urechi. Asta referitor la textele publicate on-line. În cazul publicaţiilor tipărite, probabil altfel se pune problema.

Această operă este pusă la dispoziţie sub Licenţa Creative Commons Atribuire-Necomercial 4.0 Internațional.

Țuculescu on stage

Dramaturgul român sărbătorit la Praga

“La teatrul Orfeus din Praga, după spectacol, urcat pe scenă, am dialogat cu publicul. Lîngă mine doamna Jitka Lukesova traducătoarea și Irena Hyskova regizoarea și interpretă. Nu mică mi- a fost mirarea cînd au apărut spectatori cu romanul POVESTIRILE MAMEIBĂTRÎNE tradus în cehă( in 2015! de L.Cetkovski ) pentru autografe! La așa ceva nu mă așteptam! Si am aflat printre altele că unii spectatori îmi văd pentru a 3 a oară piesa. A fost o seară memorabilă. Petrecută într-o țară străină.( fotografii de Michal Penc)”

Radu Țuculescu

“Să nu te faci profet la tine acasă…” – știu prietenii de ce – și nu doar ei. Exagerez, dar acesta e un blog literar, iar exagerarea este o figură de stil. Suntem trup și suflet pentru literatura natională. Dar imediat ne crește colesterolul când e vorba de un autor străin. Uneori mai străin la el acasă decât la noi. Despre Cărtarescu am aflat tot din țari străine. Mai nou din America. La noi… sunt codrii verzi de brad… știți cum merge mai departe poemul. Ce să faci și cu Țuculescu? Nu-i nici președinte de ceva, n-are nici măcar o fundație, un ONG… și ce dacă a făcut televiziune în altă eră…

Așa că.. iată-l la Praga, unde se vede că se simte bine, nu doar el, ci și publicul, traducătoarea, regizoarea și… literatura română. De ce am postat aceste poze pe blog? Fiindca pe FB se pierd în noianul de postări, aici e un fel de afișier numai pentru literatură. Lumea știe la ce să se astepte. Ajunge la cei interesați, un fel de abonati virtual. Radu nu e prieten cu calculatorul. Cred că urăste obiectul, dar e prieten cu mine. Eu am un pact cu calculatorul. Așa se naște grupul infracțional organizat. Dacă tot se plânge lumea că mafia e peste tot, să fie si aici… noi nu am inventat păcatul, doar l-am perfecționat puțin…

Această operă este pusă la dispoziţie sub Licenţa Creative Commons Atribuire-Necomercial 4.0 Internațional.

Am primit: (1) – Corina Negrea

Ancheta noesnerland.com (-1): Corina Negrea



  1. Nu am niciun proiect in lucru, înafara de câteva versuri scrise recent și de mici "remodelări" ale unor versuri care inca nu au văzut lumina tiparului, dar care așteaptă cuminți, între paginile unui jurnal..

  2. Da, internetul reprezintă viitorul. Plăcerea de a citi o carte ținând-o pe genunchi nu e egalată de cititul de pe un ecran, știm asta foarte bine, însă promovarea, răspândirea și accesul la informație este mult mai rapid și facil pe internet.

  3. Nu am ucenicie în presă, dar cred că acest aspect poate fi un real ajutor. Te călește, cred…și îți dă o altfel de perspectivă asupra publicului.

  4. Am inceput sa scriu într-o colivie, nu am eu "nas" de turn de fildeș.
    Un singur volum apărut, o singura editura. Și, într-un anume fel, editura Anamarol m-a ales…
    Iar colaborarea cu doamna Rodica Elena Lupu a fost una de suflet, venită cu un dar minunat, acela de a avea privilegiul lansării volumului la Biblioteca Metropolitană București. Mai apoi, cu bunăvoința și sprijinul domnului director @Dorel Cosma și cu îngăduința colegilor de la Conexiuni, am avut bucuria, însoțită de emoție, a prezentării versurilor și la Bistrița, in cadrul întâlnirilor de 10 de la Palatul Culturii. Recunoștința mea se îndreaptă către toți aceia care mi-au fost alături. Și mulțumirile mele, de asemenea. . Apoi am evadat printre zăbrele și am zburat, prin ceață și fără radar.

  5. Si pentru că am zburat (Zborul păsării albastre), mă mai așez uneori, pentru o clipă de răgaz, pe câte o ramură. Aeroporturile sunt prea aglomerate pentru mine. Nu voi fi niciodată profesionistă din acest punct de vedere, pentru că scriu ce simt, nu ce se vinde.
    simt că cititorii gestionează, diferit și în funcție de percepția lor asupra versurilor mele, relația cu mine. Eu ii apreciez pe toți în egală măsură, și scriu, atât cât pot și cât mă pricep, pentru sufletul meu revărsat apoi în sufletul lor, prin fiecare picătură de vers.     Sunt o amatoare, clar și fără drept de echivoc. Și da, aveți dreptate! Textul contează și, cred eu, contează mai ales cine și cum îl citește, cum îl înțelege, cum îl simte. Poate fi un text extraordinar pentru dumneavoastră, dar care sa nu fie deloc înțeles de altcineva.

Această operă este pusă la dispoziţie sub Licenţa Creative Commons Atribuire-Necomercial 4.0 Internațional.

Întrebăm până aflăm…

Termen: 31 mai 2023

ANCHETA NOESNERLAND

Literatura – starea de fapt


  1. Starea de fapt: la ce proiecte lucrezi în prezent?

  2. Cum vezi raportul literatură – internet?

  3. Cum definești un scriitor profesionist?

  4. Cum îți alegi editura și cum colaborezi cu editorul?

  5. Cum gestionezi relațiile cu cititorii?

– răspunsurile la:


zorin.diaconescu@gmail.com

– pentru vizibilitate se

recomandă să atașați

și o fotografie





Această operă este pusă la dispoziţie sub Licenţa Creative Commons Atribuire-Necomercial 4.0 Internațional.

De ce viața bate filmul?

SPY-MASTER, PRIMELE IMPRESII

– după episoadele 1 și 2


Zorin Diaconescu



Cronicarii de film își vor spune cuvântul, eu nu sunt cronicar. Sunt doar curios. Normal trebuia să văd întâi tot serialul. Asta dacă făceam o analiză. Impresii ai și după 5 minute. Subiectul e cu spini. Până în 90 nu a existat în România. Eventual la Europa liberă, după unii România adevărată și după alții nu. Tot așa s-a întâmplat și cu Pacepa. Unii îl consideră erou, alții trădător. Nu cred că abordarea din perspectiva moralei își are rostul. Când e vorba de putere, toate taberele sunt amorale. Subliniez. Amorale, nu imorale. Să judeci niște oameni aflați în slujba politicului după criterii morale echivalează cu un corcurs de balerine selecționate după cât de bine știu găti sarmale. Nu este o acuză la adresa celor care ocupă demnităti publice. Dacă ar fi niște moraliști nu ar avea cum să ajungă acolo. Cel puțin atâta timp cât există o minimă democrație. Fiindcă morala unuia e imorala celuilalt. De aceea în politica noțiunea de morală este înlocuita cu cea de interes. Oficial e vorba de interesul national. Nimeni nu poate stabili unde se termină interesul national și unde începe cel de grup, sau personal. Linile de demarcație sunt fluide și rămân de cele mai multe ori necunoscute.

Tocmai despre asta e vorba în Spy-Master. Sau asta am văzut eu. Mai întâi o morală dublă a personajelor. Oficial, concepțiile morale ale dictatorului erau imperative pentru toată lumea. Impuse prin violență, chiar prin amenințarea cu moartea. Care nu rămâne doar amenințare. Toate elitele îl aplaudă pe numărul unu. Pe ascuns aproape toți încalcă consemnul. Inclusiv consoarta dictatorului. Oare acesta nu vede blănurile, bijuteriile soției? Nu are cum să nu le vadă. Dar se face că nu le vede. Tovarășa nu poate fi amestecată într-un scandal. Cuplul de mega-tovarăsi e partidul însuși, imposibil de amestecat într-un scandal. Deci e nevoie de țapi ispășitori, care să fie sacrificați în locul celei care nu poate fi sacrificată. Vânătoarea este oricum sportul oficial al elitei. Iar la vânătoare câinii sunt mereu utili. Fanatici, cruzi, gata să moară sau să-i omoare pe alții.

Majoritatea personajelor sunt oameni “normali”, adică profitori. Gata să manipuleze sistemul pentru a nu fi manipulați ei la rândul lor. Ei au un instinct de conservare care îi ajută să treacă peste obstacole. Nu se blochează în împrejurări care l-ar paraliza pe un “neinstruit”. Nu au remușcări sau regrete. Au ideea fixă că s-au născut să domine și asta fac în orice împrejurare, în film, dar și în viața reală. Am văzut asta după’89 și mai vedem și azi. Lupul își schimbă blana, năravul rămâne.

Restul e intrigă, ca-n filme. Nu uitați, viața bate adesea filmul.



Această operă este pusă la dispoziţie sub Licenţa Creative Commons Atribuire-Necomercial 4.0 Internațional.

Literatura și cititorii ei – Ancheta “Apostrof” (6)

Revenirea la spiritul critic: programul revistei Dacia literară (Iaşi, 1840), Titu Maiorescu, Garabet Ibrăileanu, Eugen Lovinescu ş.a.m.d.; reînvierea instanţelor (desigur, nu ca în regimurile totalitare, extrem politizate), a filtrelor axiologice, dependente de fiecare dintre noi …stimularea achiziţiilor de carte, foarte selective (nu în context de jocuri şi interese cumetriale)…ancţionarea, cu toate mijloacele, a imposturii, a complicităţilor păguboase pentru cultură în general.

ANCHETA APOSTROF.

LITERATURA ŞI CITITORII EI


Lucian Vasiliu



1. Exceptez Antologia de poeme, trilingvă, apărută în 2021, editată de Asociaţia Scriitorilor din Shanghai. Traducerile în engleză sunt semnate de Olimpia Iacob şi de americanul Jim Kacian, în chineză de Pei Hua. Prin urmare, consemnez doar cele două ediţii din cartea Cod numeric personal, apărute în 2018 la „Cartea Românească“ şi, respectiv, 2019 la Cartea Românească Educaţional. Au comentat volumul, între alţii: Ion Pop în Steaua, Mihai Cimpoi în Apostrof, Maria Pilchin, Arcadie Suceveanu, Grigore Chiper în revistele din Chişinău – România de Est, Emilian Galaicu-Păun la Radio România Liberă, Grete Tartler în Luceafărul de dimineaţă, Gabriela Gheorghişor în România literară, Horia Gârbea în Neuma, George Vulturescu în Poesis, Gabriel Nedelea în Ramuri, Adrian Alui Gheorghe şi Mircea Bârsilă în Argeş, Ioan Holban în România literară, Cornel Ungureanu în Orizont. Problema spinoasă a difuzării rămâne deschisă în economia de piaţă a Europei de Est. Mai avem de învăţat, mult mai este de lucru! Proba de obstacole încă nu este trecută. Ar trebui mult spaţiu tipografic pentru a detalia.

2. Internetul salvează, treptat, treptat multe dintre vulnerabilităţile contemporaneităţii. Inclusiv în Timpuri covidiene! Ne aprovizionăm astfel nu numai cu miere de albine sau roşii autohtone, din surse mai sigure, dar şi cu volume din Japonia sau Canada. Soţia mea a comandat, recent, în formulă internaută, volumul Michel Sora (Mihai Şora), Du Dialogue intérieur. Fragment d’une Anthropologie Métaphysique, Paris, Gallimard, 2e édition! O raritate, pentru o profesoară de franceză şi pentru o iubitoare de colecţie NRF „La jéune philosophie“, anii 1940.

3. Urmare unor cursuri de management cultural în capitala Belgiei şi a contactului, impresionant, cu Târgul/ Salonul/ Forumul cărţilor, în Bruxelles, revenit în Iaşi, am pornit, practic, în entuziasm de începător, primul Târg/ Salon/ Forum al cărţilor din România, la Muzeul „Eminescu“ din Copoul Iaşilor, cu Primăria (Constantin Simirad), cu Centrul Cultural Francez (Georges Diener), cu poeţii Cezar Ivănescu şi Mihai Ursachi şi colegii de la Muzeul Literaturii şi de la Centrul de Librării (ulterior SEDCOM LIBRIS S.A.). A fost un bun început, urmat de ediţii din ce în ce mai reuşite, sub titulatura LIBREX IAŞI, într-o completare fericită cu GAUDEAMUS, BOOKFEST şi alte instituţii (DA!) de promovare a autorilor, cărţilor, editurilor, tipografiilor, librăriilor, bibliotecilor, anticariatelor, presei culturale etc.
În chestiunea publicităţii, mijloacele de informare în plină expansiune ajută din ce în ce mai mult exprimarea culturală.

4. Sugestii, da, fulgurant, cumva criptat: Revenirea la spiritul critic: programul revistei Dacia literară (Iaşi, 1840), Titu Maiorescu, Garabet Ibrăileanu, Eugen Lovinescu ş.a.m.d.; reînvierea instanţelor (desigur, nu ca în regimurile totalitare, extrem politizate), a filtrelor axiologice, dependente de fiecare dintre noi (tipografiile să nu se recomande ca edituri, editurile să evite excesele comerciale, să cultive valori, nu subcultură etc.); stimularea achiziţiilor de carte, foarte selective (nu în context de jocuri şi interese cumetriale), în cazul bibliotecilor publice (academice, judeţene, municipale, până la cele şcolare); stimularea lecturii profesorilor. Cunosc profesori de matematică sau de chimie mai aproape de actul lecturii (carte, presă culturală, emisiuni radio-tv de calitate) decât mulţi dintre dascălii de gramatică şi de literatură; promovarea creativităţii în limba română, fără a neglija (dar nici a exagera) traducerile de calitate; sancţionarea, cu toate mijloacele, a imposturii, a complicităţilor păguboase pentru cultură în general.

5. Folosită cu măsură, inteligenţa artificială (AI) ne poate ajuta incredibil, în zona educaţiei civice, sanitare, alimentare, a detectării ştirilor false şi a dezinformării etc. În exces experimental, AI poate dăuna umanităţii. Personal, prefer mersul pe jos, înotul, bicicleta! Şi jocul blagian: Sapă, frate, sapă, sapă/ Până dai de stele-n apă!



Această operă este pusă la dispoziţie sub Licenţa Creative Commons Atribuire-Necomercial 4.0 Internațional.

ALTMINTERI NICI N-AM FI TRĂIT

ALTMINTERI NICI N-AM FI TRĂIT

MIRELA BĂLAN


PREZINTĂ: ICU CRĂCIUN, ALEXANDRU JURCAN



„Îți trebuie un curaj imens ca să intri în acordurile viscerale ale acestei cărți, să poți desface giulgiul ce leagă rănile. Un coșmar infuzat cu frică. Un carusel galopant. Nimic nu va mai fi ca înainte. Un ritm absolut chirurgical, cu abolirea formelor, între liric și epic oniric, din care răsare un catharsis plin de sacralitate. Cu această carte a durerii îmblânzite, Mirela Bălan pătrunde cu demnitate în altarul scriitorilor de raftul întâi”.

Alexandru Jurcan

Una dintre cele mai frumoase imagini create de Mihai Mănuțiu în cartea sa de debut, ”Un zeu aproape muritor”, este cea a unui regat în care un războinic lovește cu sabia coloana de marmură a unui templu. Coloana începe să transforme șuieratul vântului într-un cântec nespus de frumos. Peste secole, un rege, impresionat de frumusețea cântecului coloanei, a decis să o repare, iar coloana a încetat să cânte. Această imagine este o metaforă pentru suferința creatoare. Însă scriitoarea Mirela Bălan a experimentat mult mai mult decât o metaforă.

În urmă cu doi ani, soțul ei a suferit un accident de parapantă. Vreme îndelungată, el s-a zbătut între viață și moarte, pe paturi de spital din România și din Austria. Focul suferinței a aprins în Mirela Bălan văpaia creației. Așa s-a născut volumul de versuri ”Altminteri nici n-am fi trăit”. Volumul a fost lansat la Târgul Gaudeamus Radio România. Mirela Bălan a vorbit despre furia împotriva nedreptății sorții și despre cum accidentul soțului ei i-a schimbat viața. Nu doar că ea a început să scrie, ci a decis să se dedice într-o mult mai mare măsură alinării suferinței celor din jur.



Această operă este pusă la dispoziţie sub Licenţa Creative Commons Atribuire-Necomercial 4.0 Internațional.