Tag Archives: Familia

1. Salut, colega. Ce muncești? Ai ținut cont de timpul dedicat scrisului când te-ai angajat, ori pur și simplu te-a luat valul?

2. Full-time sau freelancing? Sau ceva in between?

3. Cum a influențat contextul pandemic modul în care lucrezi? Reușești să separi spațiul domestic de spațiul de lucru? Lucrezi de acasă sau de la birou?

4. Disciplina profesională dăunează grav scrisului, zice-se. E și cazul tău, ori la tine funcționează mai degrabă ca trigger?

5. Ce speranțe materiale îți pui în poezie? Crezi că într-un viitor nu foarte îndepărtat te va ajuta să-ți echilibrezi (și) mai bine balanța financiară?

Mulțumim. Inspirație și prosperitate!

---

Răzvan Andrei

1. Acum, sunt redactor-șef al Editurii Booklet. Fac manuale. Adevărul e că m-am gândit și la timpul care mi-ar mai rămâne pentru scris, dar n-am stat să meditez prea mult. Fac ce-mi place și sunt o grămadă de lucruri de îndreptat, ajustat, îmbunătățit.

2. Full-time, la propriu. Adică nu prea-mi rămâne timp și de altceva. Două ore, seara – masa și, poate, un film.

3. Lucrez de la birou. Și ăsta-i un lucru bun. Nu poți coordona o echipa de 20 + de oameni (autori, redactori, tehnoredactori etc.) doar prin e-mail sau numai prin telefon. Trebuie să pui pixul pe foaie, trebuie să-ți coordonezi echipa arătându-i fiecăruia, concret, cam cum ai vrea să lucreze. Mie-mi convine faptul că venim toți la redacție. Evident, se leagă și prietenii, discuți cu lumea, nu stai izolat – tu și textul la care lucrezi. Scrisul de poezie vine când vine. N-aș putea să scriu poezie după program. Tre’ să lași și muzele să-și facă plinul. Apoi, dacă vor să-ți facă o vizită, le primești și la miezul nopții. Ideea e să vină. Și, din când în când, chiar vin.

4. Am avut bafta și, zic eu, luxul să-mi aleg locul de muncă. Am lucrat și pentru că trebuia să-mi plătesc chiria. Am avut și joburi din astea, pasagere, la care m-am dus doar ca să pot sta în București. Însă am încercat să nu-mi închid perspectivele. Iar munca pe care o fac de ceva timp deja, aia de redactor de carte, e atât de aproape de cea de scriitor încât aș păcătui grav dacă aș spune că-mi dăunează. E adevărat că și lucrul cu textele altora, mai ales dacă-s tâmpite, te poate deforma. De cele mai multe ori însă, meseria de redactor te ajută să-ți structurezi mintea, te învață chestiunile alea esențiale în activitatea de scriitor – „așa da”/„așa nu”, asta merge/asta nu merge, asta sună bine/asta sună prost, fraza asta curge/fraza asta e bolovănoasă etc. Dacă afectează ceva cu adevărat, atunci e păgubită capacitatea de a citi un text ca un cititor inteligent obișnuit. E enervant să vrei să citești un roman și să nu-l poți parcurge decât urmărind greșelile, frazele construite prost etc. Activitatea aia nu se mai cheamă citit – e o adevărată corvoadă. De multe ori renunț, pentru că mă sictirește o carte scrisă și redactată prost. Că tot suntem aici: meseria de redactor de carte e văzută foarte ciudat atât de scriitori, cât și de cititori. Nu prea știe lumea ce-i cu personajul ăsta care se bagă peste Măria Sa Scriitorul. Dacă sunt onești, însă, scriitorii realizează rapid că, de multe ori, le datorează redactorilor mai mult decât le datorează muzelor sau propriilor puteri. Marquez, ne amintim, a recunoscut în amintirile sale că redactorul i-a făcut cărțile cu adevărat bune. A recunoscut și că scria cu greșeli de gramatică. Cinste lui!

Mai rău, editurile însele neglijează din ce în ce mai mult acest aspect esențial al procesului editorial. Și nu vorbesc de editurile de garsonieră, de alea care publică „literatură de veceu” (sorry pentru această imagine). Chiar editurile mari au început, de ceva timp, să publice cărți neredactate sau redactate superficial. Ceea ce-i o crimă! N-ai voie, nene, să folosești prestigiul/autoritatea editurii tale mari pentru a expedia în univers cărți de rahat. Și asta numai pentru că nu vrei să dai banii pe oamenii care-ți țin editura la un anumit nivel.

E drept, redactorii buni sunt greu de găsit. De obicei, se formează în ani de zile și nu-și schimbă des angajatorul (bine, dacă și angajatorul are inteligența să-i identifice și să-i plătească bine astfel încât oamenii ăia să rămână în editura respectivă). O altă problemă e că, din păcate, sunt plătiți prost. Sunt însă și vreo două, trei edituri care-și respectă atât activitatea, cât și cititorii, și nu trimit în lume cărți neredactate.

Ca să închid paranteza, pe mine mă ajută meseria. Se zice, adesea, că un bun scriitor e un re-scriitor – adică e unul care nu trimite la tipar prima variantă a operei (indiferent că e vorba de poezie sau de proză). Ei bine, să rescrii un text înseamnă să-l redactezi. Eu asta fac la serviciu și asta fac și cu propriile texte. I’m a lucky guy, ce să zic?

5. Prima mea carte, Jazz pentru iguane, s-a vândut foarte bine și se vinde în continuare, la patru ani de la prima ediție. E la a doua ediție, nu mă plâng. Nu pot nici să spun că am făcut bani cu ea. N-aș fi putut supraviețui din ceea ce am obținut de pe urma ei. Și nici nu ăsta a fost motivul pentru care am publicat-o. La noi nu poți trăi din drepturi de autor sau ca scriitor decât dacă, poate, scrii constant și arunci spre lume capodopere digerabile. Poate o să ajungem acolo, cândva. Nu-i cazul, încă.

N-am legat niciodată poezia de banii obținuți de pe urma ei. Au fost însă și niște avantaje indirecte. De exemplu, vara asta m-am tot plimbat prin țară (deci mi-am făcut vacanța), fiind invitat la tot felul de festivaluri de poezie. La finalul cărora am primit și niște bani (onorariu, hehe). Eu zic că lucrurile stau bine. Sunt mulțumit. La serviciu sunt chestii grave și tot felul de lucruri de rezolvat și îndreptat. Cu poezia, relația mea e momentan una de dragoste. O iubire reciprocă bine gestionată de ambele părți.

Radu Andriescu

1. Tocmai am ieșit de la muncă, un curs cu masteranzii pe Studii Americane. De la 6 la 8. Tineri foarte buni. Am pornit de la o temă, azi, scriitor și moralitate. Am ajuns la discuții despre FILIT și toată nebunia de pe net, la spartul târgului. Sau al festivalului. Cam toți scriitorii tineri pe care-i știu sunt mai puțin norocoși, sunt corporatiști, cum s-ar zice. Mă simt păcătos că pot combina jobul cu pasiunea și chiar mă doare când îmi văd prietenii tineri prinși într-o mașinărie fix ca naveta mea la Pașcani, pe vremuri.

2. Conf. univ., na, full-time. Nu mai repet, despre viață și noroc. Aș mai zice niște chestii, dar le păstrez pentru penultima întrebare. Merg mai bine acolo.

3. Virusul m-a ajutat. Am avut mai mult timp să mă gândesc și să mă răzgândesc. Și să mă gândesc din nou. Pe vremuri, adică anul trecut, cu 3 la mie incidență în Iași, aveam un prosop plin de clor la ușă. În octombrie, cu aproape 13 la mie, îi iubeam sincer pe poeții croați care-au venit de la 2 la mie, din Zagrebul lor, în țara cea mai virusată din lume. În fine, înțeleg că a fost o insuliță mai nașpa. Dar, pe text: am bibilit mult mai mult textele pentru cărticica următoare. Să vedem.

4. Eu nu am disciplină de niciun fel. E incorect politic să zic asta? În fine, asta e. Totuși eram un elev cuminte și am sentimentul că sunt prea cuminte și acum.

5. Probabil e o glumă, întrebarea. Tot ce sper e să nu cheltui prea mult pe exemplare sau pe trenuri și cazări, la lansări. În plus, cele mai multe dintre premiile pentru poezie sunt modice, iar revistele fac și ele ce pot, când publici un grupaj. Ce aș vrea, însă: m-aș bucura să se vândă cărțile destul de bine pentru ca editorul să-și recupereze banii. Cam asta ar fi speranța.

Sorin DespoT

1. Ciao, colega. Din 2019, de cînd mi-am înființat societatea cu răspundere limitată, am tot mai puțin timp pentru scris. Consultanța în MarCom și tehnologii digitale poate fi foarte cronofagă. Cu toate astea, în mod paradoxal, am scris mai mult în ultimii trei ani decît în anteriorii trei. Intuiesc că are de-a face cu vinovăția. Cînd îmi petrec timpul contribuind la proiectele altora, simt că, într-un fel, mă trădez și îmi trădez poezia.

Mna, la tăți ni-i greu. Are, poate, de-a face și cu tendința mea de a alterna perioadele de relaș cu cele de acțiune. În orice caz, în perioadele în care nu sunt ocupat scriu ceva mai puțin.

2. Mai mult decît full-time, deși un soi de freelancing. Administrator de SRL. 🙂

Cunosc scriitori care își iau joburi de zi și rup ușa la șase ca să dea fuguța înapoi la propria viață. Cea adevărată, cum ar veni. Ba chiar am văzut că le merge și se declară mulțumiți.

Eu nu pot. Vai, și cît am încercat să găsesc așa-numitul echilibru muncă-viață. În zadar. Mă mulțumesc cu un soi de elegant dezechilibru. Sau mă mint cu el.

3. Lucrez de acasă, de la birou, din trenuri și cafenele, lucrez cînd și unde trebuie să lucrez. Și nu, nu reușesc și nu am reușit niciodată să separ casa de muncă.

4. E un soi de trigger, e drept, și nu numai în sensul în care îmi provoacă sentimentul de vinovăție menționat mai sus, ci și în sensul că munca îmi informează procesul creativ.

Pe deasupra, cunoștințele și competențele dobîndite prin studiul literaturii și al scrierii creative sînt perfect transferabile în domenii precum jurnalismul, relațiile publice, comunicarea, marketingul, publicitatea, vînzările și nu numai.

În anumite privințe, ocupația mea e mai aproape de poezie decît aceea de librar, bunăoară, măcar prin prisma faptului că o componentă esențială a activității mele este creativitatea. Cît despre a jongla între poezie și a pune pîine pe masă… din nou, la tăți ni-i greu!

5. Balanța? Hehe, îmi pun mari speranțe în poezie. Poezia are potențialul de a genera prosperitate. Din păcate, astăzi, cheia este să nu o vinzi ca atare, ca poezie. Poezia e o formă de comunicare. Dacă scrii sau comunici pentru un trai, inevitabil, vinzi și poezie. Oho, cîtă poezie!

La raftul de carte, poezia și proza scurtă sunt rar răsfoite, darămite devorate. Ai putea crede că, pe măsură ce ritmul vieților cititorilor noștri accelerează, apetitul pentru formulele scurte de literatură e în continuă creștere. Mnu, nu se întîmplă așa. Descopăr, însă, un apetit tot mai mare pentru spectacolul de poezie, pentru performance și spoken word. Acolo găsesc licărirea de speranță.

Această operă este pusă la dispoziţie sub Licenţa Creative Commons Atribuire-Necomercial 4.0 Internațional.