Fără multă teorie: vremea destinderii hrușcioviste: o delegație americană vizitează un sat din Siberia. Normal, vizita anunțată cu o săptămână în avans. Atenție tovarăși! Ședință. Evident de partid. La sediul colhozului “Drumul lui Lenin”, singurul sediu din sat.
Cum procedăm tovarăși?
Până la urmă are majoritate propunerea secretarului de comsomol: striptease! – pentru americani, asta le place. Ce e aia? O femeie se dezbracă pe muzică. Nedumerire. Oftat. Fie.
Problemă: cine? Secretarul o propune pe Natașa: tânără, trupeșă, se mișcă bine. Refuz pe linie: are absențe la ședințe, nu ia cuvântul la învățământ politic, e codașă la îndeplinirea planului.
Până la urmă este stabilită prin vot tovarășa Nina Petrovna, veche membră de partid, activă la ședințe, fruntași în producție. Când i se comunică vestea, tovarășa Petrovna e pe tarla la scos cartofi. E nedumerită, dar totul se încheie rapid: sarcină de partid, tovarășe!
Vine și seara așteptată, delegația americană cu activiști, kaghebiști și alții e la căminul cultural. Pe mese: vodcă. Atât. Alioșa cântă la acordeon. Apare tovarășa Petrovna, lasă bicicleta la intrare, intră, salută și se apucă de treabă: scoate o cizmă de cauciul, desfășoara o obială…
Secretarul de partid urmărește totul atent și îi șoptește celui de la comsomol: măi Ivane, decăzuți pot fi americanii ăștia, așa ceva le place lor…
Cam atât despre războiul hibrid, orice tratative pot fi raportate doar la standardele locale. De pildă: România europeană judecată după standardele din “Las Fierbinți”. E clar că Europa n-are nici o șansă.
Later edit: nu e aproape niciodată un singur vinovat:
Nösnerland 