Isus

Am scris Numele Tău ,Isuse -n inimile cititorilor!
De-ai cumpăra o lume ,la ce-ți mai folosește,
Când sufletul îți plânge și timpul se oprește?
De-ai prețui o clipă ,trăită într-un târziu…

Și-o ultimă speranță găsită-ntr-un pustiu ,
Când pașii tăi te poartă prin lumea-ntunecată,
Valoarea ta prin lume n-ai s-o cunoști vreodată…
De-am știi de bunătate ,o lacrimă n-ar curge 
Și cel născut în lume ,niciunul n-ar mai plânge!

Maria Blaga

Fără supărare…

Ce ne-am face dacă ne-ar trece supărarea 
câte postări pierdute, câte cauze abandonate 
câtă liniște apăsătoare, ce mai încremenire… 
spunea la vremea potrivită Vasile din neamul Gogea: 
un om sănătos e un om nervos! - 
nu vă mai jucați cu sănătatea planetei… 
de nu am fi supărați am mai merge să votăm? 
Cu protestele cum rămâne? 
Ce ar mai dezbate televiziunile de știri? 
Prăbușirea democrației, apatie socială, faliment media… 
orice formă de progres compromisă - planeta, o casă de nebuni liniștiți 
Vă rog, nu vă mai legați de oamenii supărați, ei
sunt sarea și piperul, alfa și omega, renașterea și mântuirea -
iar pentru supărare e nevoie de reguli, de legi, de decrete, 
altfel pe cine să ne supărăm? de ce să mai protestăm?
și până când? 
până când vom afla pe cel supărat 
mai supărat decât toți supărații, 
acel mare conducător… 
(am mai avut, dar l-am risipit) - el marele conducător 
devine Marele Conducător, noi - strâns uniți, foarte strâns 
chiar strâns cu ușa… vom fi fericiți, doar fericiți 
orice altă opțiune se va pedepsi conform legii

Zorin Diaconescu

În lumea…

În lumea care nu există am fi atât de fericiți 
am face lucruri importante - și cât de repede 
se ridică în nori castele argintii 
ne facem poze cu stema imperiului din alte vremuri 
așteptăm să ne crească aripioare din umeri 
și incantații din urechi …

În lumea care nu există am fi atât de fericiți 
am plânge umăr la umăr destinul potrivnic 
am recita din fabule și singuri ne-am cânta 
din liră degeaba …

În lumea care nu există am fi atât de fericiți 
și n-am mai fi nedreptățiți 
în lumea care nu există

Zorin Diaconescu

Au clair de la jeunesse, la faim de l’amour

         1) La jeunesse est amour et beauté ; elle est une fleur convoitée par les adultes et par les vieux.

·        2) La jeunesse a l’odeur du champ aux fleurs, des statues pas encore sculptées, mais désirées.

·        3) Lorsque les jeunes ont des maîtres éclairs, la terre et le ciel les habillent aux couleurs de l’arc-en-ciel.

·        4) La jeunesse est la splendeur de la création, influencer les mystères, créer les Lumières Divines. 

·        5) Le jeune qui possède son propre vécu, il fascine tout en sagesse et peut guider le vent de l’Histoire.

·        6) Les jeunes de nos jours, vivant l’époque de l’Internet où tout vieilli très vite, croient dans l’avenir.

·        7) Au clair de la jeunesse, la faim de l’amour contrôle les sources, les ombres ne peuvent pas pénétrer!  

·        8) Quand l’adulte erre par les ténèbres et  observe les tombeaux d’illusions, alors la foi  lève parmi les pensées. 

·        9) Lorsque la jeunesse rayonne dans des amours inappropriées, l’univers  et la pensée nage dans le creux du doute…

·                

·        9) N’abandonnez pas les jeunes dans les ténèbres ! Aidez-les à regarder dans leurs tripes… Aidez-les à goûter le bonheur de l’acquis des valeurs…

·         

·        10) Les jeunes qui se lancent dans les ténèbres de la nuit, accumulant des richesses sans travailler, l’habillent dans la vallée des larmes.

·        11) Sur les chemins étreints de la vie, les jeunes ont besoin d’être encouragés, petit à petit, pas à pas, par des codes durables.

·        12 Au clair de la jeunesse, la faim de l’amour contrôle les sources, les ombres ne peuvent pas pénétrer !  

Victoria  Fatu  Nalatiu

(Née le 8 août 1941, à Domneşti, judet Bistrita-Nasaud, Roumanie)
Poète, prosatrice, bibliothécaire mais aussi artiste peintre, Victoire Fatu Nalatiu suivit les cours à l’Université de Philosophie de Bucarest (1975-1978) et s’initia auprès de la section de Peinture de l’Ecole Populaire d’Art de Bistrita (1980-1983), dirigé par l’artiste Octavian Stoia.. La  bibliothèque de Bistrita-Nasaud porte son nom. Sa poésie, traduite ou non, trouve une place de choix dans beaucoup d’anthologies parues à travers le monde.

Teatrale(tautogramă)

Trec tinichele-n tam-tamul trăirii,
Tropotul toacă tirul tu-tuirii,

Turuind trompete, tremolo trimit,
Tinerele, toante, tactile transmit.

Tinerii-n tunică trec tropotind,
Toaca transmite, trag tunuri, tunând.

Trecători, tonifică tararaua,
Toarce tiranul, tremură taigaua.

Tehnic, teama traumatizează,
Terciul TV-ului tumefiază

Tezele tratate, trecute-n tifon,
Trenul teoriei tremură-n tampon.

Toată Tocata-i transmisă-n tenor,
Turmele tac, tovarășu-i trișor.

Taigaua-i translatată-n tabla tuciurie,
Turnu-i trântit, tună-n tâlhărie!

Gheorghe Mizgan

Damals wie Heute / eine Friedensanthologie //Atunci ca și acum / o antologie a păcii

Corespondență de la Gino Leineweber

Ich freue mich darüber, ein Buch vorzustellen, dass ich zusammen mit Emina Čabaravdić-Kamber herausgegeben habe, und dass in der Edition Exil-PEN im Verlag Expeditionen erschienen ist.

Das PEN Zentrum deutschsprachiger Autoren im Ausland, der frühere deutsche Exil PEN, lebt und arbeitet in der Tradition des für die vor den Nazis geflüchteten deutschen Schriftsteller und Schriftstellerinnen 1934 in London gegründeten Zentrums.

Ein kaum noch für möglich gehaltener militärischer Überfall auf ein friedliches Land mitten in Europa haben einige Mitglieder zum Anlass genommen, Texte für eine Anthologie zum Frieden zu schreiben.

Das Buch enthält Kurzgeschichten, Essays, Berichte und Gedichte von Albrecht Classen, Antje Stehn, Edwin Kratschmer, Eugenie Truetzschler, Fedora Wesseler, Irène Bourquin, Irmgard Hunt, Lutz Rathenow, Maren Schönfeld, Marko Martin, Nasrin Siege, Reinhard Andres, Renate Ahrens, Utz Rachowski und der Ehrenpräsidentin Ruth Weiss, die auch ein Vorwort geschrieben hat.

Sunt încântat să vă prezint o carte pe care am editat-o ​​împreună cu Emina Čabaravdić-Kamber și care a fost publicată de Expeditionen înseria Exil-PEN.
Centrul PEN pentru autorii de limbă germană din străinătate, fostul exil PEN german, funcționează și lucrează în tradiția centrului fondat la Londra în 1934 pentru scriitorii germani care fugeau de naziști.
Un atac militar asupra unei țări pașnice din mijlocul Europei, despre care aproape că nu se mai credea posibil, i-a determinat pe unii membri să scrie texte pentru o antologie despre pace.
Cartea conține nuvele, eseuri, reportaje și poezii de Albrecht Classen, Antje Stehn, Edwin Kratschmer, Eugenie Truetzschler, Fedora Wesseler, Irène Bourquin, Irmgard Hunt, Lutz Rathenow, Maren Schönfeld, Marko Martin, Nasrin Siege, Reinhard Andres, Renate Ahrens , Utz Rachowski și președintele de onoare Ruth Weiss, care a scris și o prefață.


https://exilpen.org/damals-wie-heute/