Tag Archives: poetry

În 17 februarie 2023 s-au împlinit 7×2=14 ani de la trecerea în Eternitate a baronului
Alexandru Misiuga, cel care a contribuit substanțial la construirea hotelului Castel Dracula
poziționat în Pasul Tihuța din munții Bârgăului, în satul Piatra Fântânele, com. Tiha Bârgăului.
În fața Castelului Dracula se află bustul lui Bram Stoker, autorul cunoscutei cărți ,,Dracula”.
Cifra 7 reprezintă pentru mine o cifră astrală. La 7 ani de la trecerea Maestrului în
Nemurire am publicat cartea ,,Ocheanul de catifea”, editura Nosa Nostra, Bistrița, februarie
2016, o carte de epigrame și de poeme satirico-parodice având înserate imagini color din colecția de lucrări ale artistului plastic, Lucian Dobârtă.
Îmi amintesc că la premierea din cadrul Festivalului de umor ,,Mărul de Aur”, din aprilie
2016, pe scena Palatului Culturii din Bistrița, am citit din această carte două epigrame.
Președintele juriului Festivalului a fost președintele Uniunii Epigramiștilor din România,
epigramistul George Corbu care a publicat și cartea ,,Corbigrame”.
Tot în Pasul Tihuța, foarte aproape de Castelul Dracula, se află Mănăstirea Piatra Fântânele, iar dacă mai facem câțiva pași, în urcuș, ajungem la baza unei înalte cruci de 31 metri din care 25 metri o reprezintă structura metalică și 6 metri platforma de beton. Ea este vizibilă și pe timpul nopții datorită sistemului de iluminat cu leduri.(info. Wikipedia).
Din cartea mea ,,Ocheanul de catifea” vă prezint poemul ,,Umbra lui Dracula”, poem
inspirat după poemul ,,Călugărițele pe schiuri sau seducția gravitației” din cartea ,,Casa
teslarului”, autor Ioan Pintea, editura Cartea Românească, 2009..

Cu prietenie,
      Gheorghe Mizgan

UMBRA LUI DRACULA

Peste Piatra Fântânele
Tăvălugul umbrei zace
Când în turnul cu zăbrele
Doarme Dracula în pace.

Pintenindu-se pe-o cracă
În sutana lui zburlită,
Corbu’-aşteaptă ca să treacă
Grupul negru, de elită.

Maicile, parcă, zburând,
Prinse-n slalom ca în salbe,
Vin, pe schiuri, lunecând –
Pete negre-n valuri albe.

Şi, cu multă abilitate
Trec prin curtea mănăstirii
Lăsând chiliile toate
Mici, în pragul pustiirii.

Ca din colivii desprinse,
Păsări libere zburând,
Femei, mirese ce aprinse
Sclipiri în ochii lăcrimând.

Ochiul martor printre gene,
Privind feţe-nbujorate,
De dorinţe pământene
Toarnă-n piept accelerate.

Aerobice şi tandre,
Salturi mari cu-aterizări,
Graţioase, vin în meandre,
Fac din schiu exorcizări.

,Gesturi negre’’ reflectate
În oglinzi, pe coast’-abruptă;
Ca prin lupă-n voluptate
Corbul uriaş se-nfruptă.

Răpind parcă, libertatea,
Ca-ntr-un cadru fotografic,
Dialogul, pietatea,
Dornişoara, tare grabnic.

De întrebi salvamontiştii
Încotro? Căci nu-s găsite!
N-au aflat nici securiştii
Monahiile grăbite.

Corbul încă mai aşteaptă
Pasul Tihuţei scrutând;
La castel, din turn, în şoaptă
Hohote se-aud tunând.

(2014, 8 februarie)

Gheorghe Mizgan