Dispecerat literar /Literary Dispatch/Literaturvertrieb/irodalmi diszpécser
Teribilă trecerea solitară peste Acheron. Izbăvitoare, aproape familiară ar fi dincolo o străină catedrală dreaptă sau universală. Sufletul s-ar chirci înspăimântat în lăcașul unei religii aniconice, neștiind cum să se roage, nici cui să i se închine. Îngerul păzitor tace chitic.
Romulus Moldovan
De dimineață m-am trezit cu tine în gând. Nu știu de ce, dar pentru mine întotdeauna 8 martie a fost ziua ta. Am citit că așa am fost educați, noi copiii crescuți în vremurile comuniste. Așa o fi. Îmi aduc aminte de serbările de la grădiniță când îți făceam desene stângace, că nu am fost niciodată un talent, dar tu lăcrimai când le primeai. În școala generală felicitările erau mai frumușele, mă ajuta doamna învățătoare, și tu lăcrimai când le primeai. Apoi am crescut și îți cumpăram flori și cadouri neinspirate mai mereu. Și tu zâmbeai când le primeai. Acum șapte ani de 8 martie eram la spital. Stăteam pe o bancă din părculețul spitalului și așteptam vești de la medic. Ce stupid! Azi, aş da orice să fie acum șapte ani, să fim din nou la spital, să fiu tristă şi disperată, să mă gândesc că poate va fi rău, să sper că va fi bine, dar să te pot privi și tu să-mi zâmbești. Asta mi-aş dori. Aveai cel mai frumos zâmbet din lume. Atunci nu știam, nici nu mă gândeam, că vei muri vreodată. Cum nu mă gândeam nici cât ai să-mi lipsești. Azi e 8 martie și ți-am cumpărat flori, sunt frumoase, dar tu nici nu ai să lăcrimezi și nici nu ai să zâmbești. Se vor ofili pe piatra rece a unei cripte dintr-un cimitir care acum îți este acasă. Și plâng, mamă!
Chip de înger… Travestit În trup și farmec de femeie, De Tine-mi este dor. Un dor tivit Cu flori de crin și azalee În ceas de seară, Asfințit pe chipul tău, Și răsărit de lună!
Dumitru Alexandru Bar
uite, William Shakespeare zise: “Femeia este o mâncare pentru zei, gătită de diavoli.” alţii zic că ar fi un ,,cuvânt,, sau chiar ,,depărtarea fără cuvinte,, iar în Corinteni 11, 11 stă scris: ,,Totuși, în Domnul, femeia nu este fără bărbat, nici bărbatul fără femeie.,, aşadar, indiferent ce este în esenţă când e femeia? când?? vedeţi e câtecul adevărat: „Nu sunt fată, nu sunt încă femeie, Tot ce îmi trebuie este timp, Un moment care este al meu, În timp ce eu sunt între ele”.
viață și femeie e ziua mea și ziua descoperită defilează are pași din orizontul biblicului vers doar bunătatea stă sub cruce radiază și îmi destramă câte un surâs e ziua mea, priveşte, iubirea priveghează în primăveri cu cerul ud de vise îmi duce gândul la coasta lui Adam și se accelerează acolo unde Domnul ramurile-i pierde să am sufletul - de muguri să-i am Hristos primește lacrimile nude e ziua mea - vezi, de dimineață e magie! în taine vii se recompune lutul orice frântura de tăcere pe orice frântură de hârtie aşa o mâna de aluat și mâna cu tot aluatul e ziua mea - ce nebunie! La mulţi,,La mulţi ani!,,!
Iulia Pațiu
În esență, dragă doamnă,
ești făcută din cuvinte
care fie știu s-adoarmă,
fie știu cum să alinte,
ești făcută din nuanțe,
din forme și unduiri,
ești cântată în romanțe
și sorbită din priviri,
ești icoană-n poezie,
ești oftatul în iubire,
ești tradusă-n gelozie
și porți nume de-amăgire.
Altfel, ești o mediocră
pierdută în iarba lumii,
ești o biată prizonieră
ce-a uitat trecerea vremii,
prefăcută de amaruri
într-o stâncă colțuroasă,
pustiită, fără haruri,
ce-a uitat a fi frumoasă.
În esență, dragă doamnă,
doar cuvintele-ar mai ști
să dea viață, dintr-o toamnă,
primăverii timpurii.
Dora Budăcean
Mi-a venit aşa un gând să scriu o carte despre noi. La a patra cafea deja ştiam începutul. Iar când s-a golit călimara am început să număr foile. 217. ... şi încă nu am ajuns la primul sărut.
Szell Sandor
Privirea ta albastră E o lacrimă de speranță Din universul sufletului meu. Pictează-mi chipul pe o pânză albă Sărută-mi inima prin culorile calde Zeiţa mea, strânge-mă azi în brațe! Atât de angelică ești Atunci când îmi zâmbești Încât serafimii îngenunchează în fața ta. Când mă uit în ochii tăi se oprește timpul Ești oglinda în care mă privesc Când din somnul meu dulce mă trezesc.
Mihai Epli
Conviețuim;
eu și memoria mea,
după regulile ei,
nu mă lasă să uit nimic,
nici din cele bune,
nici din cele rele;
din sertare de ea știute,
uneori, scoate stranii amintiri,
nici nu știu dacă sunt ale mele,
și nu o contrazic,
să amân ziua
când mă va părăsi, afurisita,
luându-și amintirile.
Am lăsat viermilor spre desfătare Trupul pe care-l grijisem cu miere și ambră Ochii prelinși prin riduri dăltuite Cu un os de pește cântător Stam în pat și așteptam Vietățile cu cap negru și inele Să demoleze cei optzeci de ani Stivuiți în mintea mea Acum un șvaițer.
Victor Știr
târzie a căzut pe perdelele oltenești ale cămăruței așternută cu scoarțe miros de cărbune și gutui în umbră tremură chipul tatei hei fato gata puiul cu mujdei mama mă privește înduioșată m-oi duce dragă dar las casa pe mâini bune somn ușor gheorghițo
Veronica Știr
Nösnerland 