Niciodată să nu spui niciodată
Trece ușor timpul peste noi,
L-am văzut citind
În certificatul de naștere
Câteva rânduri despre Maria și Ion,
Că au făcut un prunc
Și l-au botezat cu numele de George,
Ei,
Timpul a trecut peste numele tatălui
Peste numele mamei,
Și a rămas numele de George,
Rezemat de timp,
Grijit de clipă,
L-au mângâiat anotimpurile,
Pruncul s-a făcut frumos
Ca Maria și Ion
Despre care
Nu și -a mai amintit
Niciodată.
Acum,
George plânge,
A trecut timpul peste el,
Și vă roagă
Niciodată să nu spui niciodată.
Am mai publicat poeme din „caietul melcului”, pe măsură ce au ajuns la mine prin bunăvoința poetului Vasile Gogea, prietenul siamez al melcului. Dar în perioada hiberănării, melcul nu chiar a hibernat, ci a lucrat la volumul pe care ni-l oferă odată cu venirea primăverii – Din caietul melcului/ Polezii din cochilii (Editura Dota, Cluj, 2023). Voi posta acum Avertismentul cărții, care pare scris de Vasile și melcul său laolaltă, ceea ce mă face să cred că sînt mai mult decît siamezi, relația lor pare mai degrabă precum cea dintre fețele unei bande Moebius:
Avertisment
Nu se ştie cum (poate se visase papagal, trebuie să fim atenţi ce ne dorim!), un june melc s-a trezit captiv într-o colivie.
Un adevărat palat!
O vreme a fost încântat: siguranţă, confort, hrană – asigurate.
Ajuns matur, a început să înţeleagă şi să accepte că n-o să-i crească niciodată pene, cu atât mai puţin aripi.
Alunecos, gelatinos cum e orice melc, ar fi putut uşor, de la-nceput, chiar dacă încet, să evadeze.
Dar, acum nu-l mai lăsa să treacă printre barele de argint chiar casa ce-i crescuse în spate…
Cochilia melcului
Cochilia melcului:
fără cuptor,
fără pridvor,
fără cheie sau zăvor…
Fără prag.
Chilie, casă, sarcofag.
Întoarcerea melcului
…pe-un drum roman,
pavat cu pietre de granit
și străjuit de flori și iarbă grasă
se-anevoia
ca din exil să vină acasă
un melc-poet,
de o iarnă grea
și de barbari rănit…
…o nouă melcopee se va auzi decent
evanescent
prin spațiul subarborescent…
Casa melc-poetului
În casa melcului poet
un verb se tot conjugă
dar versul marelui profet
nu poate să-l ajungă.
Doar umbra zborului visat
mai pâlpâie o clipă
în cochilia ce s-a spart
de-a glonţului aripă.
În mersul său alunecat
poetul melc mai speră
sub cerul greu întunecat
din nevăzuta sferă.
Din memoria radăcinii uscate
Pământul călcat
De tălpi mult prea aspre
Vindecându-şi nevrozele toate
Cu-aduceri aminte
Când verzi, când albastre,
Împinge spre scoarță
Sămânța cu viață
Umplând goluri gri
Cu verde speranță
Se naște din nou,
Din capricii și toane
Anotimpul obraznic
Care mușcă din Soare
Și obligă din nou
Fluturi să zboare
Gata să-nvie, gata să moară,
Mereu gata să soarbă
-Pentru prima și ultima oară-
Nevroza în verde
Din firul de iarbă
Mi-am cusut sufletul cu ață să-mi zăvorăsc durerea, mi-am cusut inima cu ață să nu îmi pierd iubirea, mi-am cusut, cu ață, buzele să-mi tac cuvintele, pe ultimul fir subțire de ață mi-am înșirat mărgele de viață.
Peste care creastă de val
Ai văzut ţărmul făgăduinţei?
Peste care creastă de val
Ai văzut ţărmul speranţei?
Peste care creastă de val
Ai văzut ţărmul împlinirii?
Ajuns la ţărm, cu barca stricată,
Găsit-ai tărâmul făgăduinţei?
Găsit-ai tărâmul speranţei?
Găsit-ai tărâmul împlinirii?
Din cumpăna Universului
încerc să făptuiesc
un iconostas în Catedrala viselor nețărmurite,
în care a înnoptat o vreme
al nostru Eminescu.
Pictez clocotul ispitei
în culori de roșu misterios și negru tăinuit,
care vibrează , mă strigă,
precum însemnările poetului Eminescu
în caietele născute din nesațul cunoașterii…
Totul mă cheamă prin tăcere!…
În marea tăcere,
înmulțesc câmpurile coloanelor,
să încapă toți sfinții culturii și științelor,
pe la care a trecut
al nostru Eminescu…
Cerul se apropie de pământ!
Limitele omenirii mă înconjoară…
Aștern cu rigoare culorile căldurii,
amestecându-le cu incantații greu meșteșugite
și aștept…
Pentru o clipă,
Catedrala viselor nețărmurite
se umple de bolovani de aur!
Apoi, iar apar umbrele tăcerii…
Câte regândiri cer Orizonturile visate
de - al nostru Eminescu?!
Cu îndoială și grăbită, pictez în forță.
Ecoul călăuzitor e cuprins în necuprins.
Fără voie,
răstorn liantul culorilor
peste umbrele bolovanilor de aur!
Într-o vreme lumile izvoarelor se revarsă,
inundând cu frumusețe Catedrala viselor nețărmurite…
Din apa acestor izvoare
a băut lumină
al nostru Eminescu.
Printre gânduri nepotolite,
căutătorii vizionari inundă cu idei drumul artelor.
Seva lor spontană și proaspătă
dezvelește multele cărări
ale lumilor din Multivers.
Printre aceste cărări se preumbla
al nostru Eminescu.
Catedrala viselor nețărmurite,
cu iconostasul amăgitor,
înmărmurește în sfumato…
Deodată,
din necunoscut apar
îngeri și demoni care o înconjoară
(ei fac parte din cetele lui Da Vinci , Eminescu și Dante).
Ei vin din alte Lumii (Lumile Multi-Interacţionale)
și se joacă de-a ascunselea,
în spațiu și timp,
cu teoria Big Bang-ului și cu viitorul.
Ei teleportează, prin clone,
Influențe și Paradoxuri
în lumile neștiute.
Numai al nostru Eminescu
știa jocul din ” nașterea puterilor vii”,
care, prin”izvorul de forțe” și ”arcul încordat”,
întreține-n mișcare ”Ceasornicul Universului”
și povestea inflației în vid, cu finitul către infinit…
Victoria Fătu Nalațiu
Călătorie în spațiu , acrilic pe pânză 100x 65 cm Dic ciclul „Chemările lumini” I de Victoria Fătu Nalațiu
Ostap Slyvynsky is a poet, translator, and literary scholar from Lviv, where he teaches Polish literature and literary theory at the Ivan Franko University. He has published six volumes of poetry, as well as over a dozen translations from Polish, English, Bulgarian, and Russian. He has been awarded, among other prizes, the LitAccent award, the Anonych Literary Prize, the Hubert Burda Prize for young poets from Eastern Europe, the Medal for Merit to Polish Culture, and the Kovaliv Fund Prize. He has coordinated the Publishers Forum Literary Festival in Lviv.
Mie nu-mi place facebook
mi-a spus prietenul G
- nici mie nu-mi place iarna,
am răspuns
- hai să evadăm
într-un loc fără iarnă și fără facebook
- așa ne-am trezit amândoi în Sahara
alții se adaptează mai ușor
poliția, de pildă
a înlocuit electroșocurile cu urzici
după scumpirea curentului și în numele umanismului
avem atâtea inițiative civice și totuși unii descoperă
că nu am avea societate civilă, dar cotațiile bursiere
indică o creștere pentru trădare - părerile sunt
ca de obicei înmulțite în fabricile de imprimat ovații
cine mai poate ști, care e diferența dintre mâncarea de post
și congresul nutriționiștilor, amânat pentru a doua oară…
ambalajele se rup doar accidental, niciodată când vrei să le deschizi