O scară rezemată de un turn La nordul orașului într-o carieră de piatră cântam, stingheriți cântam: îmi amintesc îmi amintesc pe clădiri fluturau piei de sălbăticiune asfinţea şi începuse să ardă o cârciumă alburie cu flacără înaltă şi tot atunci primirăm…
Un mare hohot de râs Am văzut la petrecere ochi mai roşcaţi decât blana unei vulpi– aceasta despre flecăreala femeilor aceasta despre flecăreala femeilor rău nu vă fac adevăr nu vă spunci îmi port boala: poemul acestaca un măr acru…
Poezia - viziune dinamică...
Ce rămâne după ce pleacă poezia se numește realitate.
Idealul meu este să dezagreg mecanismul acesta perfect
și hidos ca un diamant.
Iar noi ne vaicărim și strigam toți deodată
cu gurile prinse în balta neagră
-Nu putem, nu putem!
compromiterea viitorului este o chestiune de lexic, spune poetul trezit pe lumină...
În trenul vieții controlorul e un personaj opțional.
