Moartea mă înfiorează mai puțin decât necunoscutul din somnul său veșnic. În singurătate nicio clipa fericită nu mă bucurăprecum versurile poemelor ce îmi tresalță în suflet. Pe lunga cale a iluminării am ocolit umbra,înveselindu-mi sufletul și măduva oaselor.Mă consolează speranța…
În zilele de 17 și 18 octombrie 2026, o bucată de România s-a regăsit la Viena în glasuri, în versuri, în pagini de carte și în bucuria oamenilor de a fi împreună. Cea de-a IV-a ediție a Toamnei Culturale Românești…
Să te bucuri de iubirea celor ce te înconjoară Şi a celor care-n suflet bunătatea o măsoară Iar în anii peste care tu vei trece înainte Sănătatea te cuprindă cât nu-ncape în cuvinte. Şi atunci când norii negri peste tine…
Deschizi orice feed de social media si afli că adevărul nu trebuie căutat în alta parte. Îl vei găsi întotdeauna acolo unde ești, sau nu-l vei găsi de loc. E o povață pe care o citești în 5 secunde. În…
În marile orașe, viața marilor cartiere este una diferită de zonă, de așezare, de vechimea blocurilor și de numărul șobolanilor ce trăiesc ca niște lorzi pe lângă nemuritoarele crâșme și wc-urile lor legendare. Cine nu le știe? Murdare, cu pereții…
Dragă Zorin Rar am fost vreodată mai impresionat, răscolit chiar, de o povestire, cum am fost când am citit short story-ul tău „5 minute de pace”. M-am întrebat, pe parcursul povestirii, de ce îmi dau lacrimile? Este, în final, o…
ai ridicat mânaprecum un cezarcând arai grădini megieșeerai privit cu teamăcu un fel de nedumerireincredibilîmbătrânit prea devremeai rupt cămașa sub carevenelese zbăteau ca șerpiinu-ți ajungea aerul munțilornici cel zidit în câmpieai căzut involuntarmișcândcu ochii deschișis-ar zice nebunca mine umblând fără…
Din 2004, revista sibiană Rapsodia construiește, număr după număr, o punte între literatura română, valorile culturale ale țării și comunitățile românești din lume. Există publicații care apar și dispar în ritmul vremurilor și există reviste care, prin perseverență și dăruire,…
– o recenzie a gândurilor – „Debaraua încălțăminții” este unul dintre acele texte în care banalitatea obiectului ales drept pretext ascunde o ambiție filosofică disproporționată față de modestia decorului. O debara, câteva perechi de pantofi, niște șireturi și o cutie…
Uite, ți-am spus, pot zbura, şi tu mi-ai tăiat aripile; Uite, ți-am spus, pot munţii urca, şi tu mi-ai încătușat picioarele; Uite, ți-am spus, pot râde, şi tu mi-ai înghețat râsul; Uite, ți-am spus, pot zâmbi, şi tu mi-ai întristat…
