Destinul și prisma analitică

Îl văd mereu pe telefon. Nu trebuie să-l caut, apare de câteva ori pe zi. Se prezintă Jack. Nu contează cum îl cheamă. Îți lasă impresia că are doctoratul din naștere. Folosește cuvântul prismă atât de des că uneori mă…

Îl văd mereu pe telefon. Nu trebuie să-l caut, apare de câteva ori pe zi. Se prezintă Jack. Nu contează cum îl cheamă. Îți lasă impresia că are doctoratul din naștere. Folosește cuvântul prismă atât de des că uneori mă…

Există oameni de litere a căror viață nu se cere povestită prin cronologii reci, ci prin greutatea pietrei așezate la temelia unei comunități. Dumitru Munteanu a fost, prin excelență, un asemenea constructor. Născut în Telciul grăniceresc la 25 octombrie 1948…

O duminică cenușie, bulevarde aproape pustii și un oraș care pare să-și fi pierdut, pentru o zi, strălucirea. În această duminică de octombrie, Parisul mi s-a părut mai trist ca niciodată. Chiar și atunci când plouă abundent, orașul își păstrează…

Să știi că într-o zi am fost mai bine M-am tăiat cu lama, cu cuțitul ori cu limba, M-am tăiat peste tot, Pe mâini și brațe până-n vârful picioarelor, Arătam ca un cârnat polonez încrestat pus pe grătar. Dar demonii…

Premiile Academiei Artă–Știință–Literatură, 2026 Eleganță, prestigiu și recunoaștere internațională într-o seară de gală, în somptuosul Salon Opéra al celebrului hotel InterContinental Paris Le Grand. Parisul și-a confirmat încă o dată statutul de capitală a marilor întâlniri culturale internaționale. Somptuosul Salon…

Ți-am apucat buzele crăpate de la atâtea promisiuni. N-au sângerat. Când le-am redat forma cu o limbă netedă, nedreaptă, au plâns. Ți-au ieșit două-trei degete ca niște tentacule sfioase. Le-am simțit ca pe o unealtă de tortură. De scos cuie…

Între vitrine baricadate și terase pline, capitala franceză așteaptă o zi tensionată Paris, vineri, 23 octombrie 2026 Este o seară răcoroasă de octombrie la Paris. Am pornit la plimbare pe bulevardele centrale ale capitalei franceze și am întâlnit o atmosferă…

Anda privi pe fereastră și văzu că cea care tocmai sunase la poarta ei era o necunoscută. – Vreo vecină, își spuse Se mutaseră de curând în casa asta și încă nu își cunoștea toți vecinii. Era un mic cartier…

* constatare..by LuciD / Lucian Dobârtă * “Gura păcătosului adevăr grăiește.”

Moartea mă înfiorează mai puțin decât necunoscutul din somnul său veșnic. În singurătate nicio clipa fericită nu mă bucurăprecum versurile poemelor ce îmi tresalță în suflet. Pe lunga cale a iluminării am ocolit umbra,înveselindu-mi sufletul și măduva oaselor.Mă consolează speranța…