Anotimpuri Văd cum se scurg din tine iernirămase încremenite între timpuri,stând umerilor vechi poveride veșnice înghețuri.Îmi cresc sub piele rădăcini de frig,te strig, dar glasul meu ajunge prea târziu,ca o pasăre rătăcităîntr-o iarnă care nu mai știesă se sfârșească.Stingi lumina dinspre marginea ochilor,lasându-mă ca o fântână fără cerși fiecare pas lasă în urmă o primăvară…