Category Archives: Elisabeta Scurtu

#AnatomiaDurerii

nu-ți cer, Doamne, pentru că n-am
ci doar să întreținem conversația
câteodată ești Tu trist
câteodată eu
și ne face bine amândurora
să mai stăm de vorbă
alaltăieri Te-am văzut la taraba din colț
și mă întrebam dacă nu Te-ai plictisit să vinzi
mereu aceeași pipă veche pe care
de fiecare dată când cineva vrea să o cumpere
ridici prețul de parcă ai negocia
o lume întreagă 
și-o jumătate de cer
să știi că la tropice e bine și cald pe vremea asta
în Zanzibar au recif de corali
 nu Ți-ar strica să schimbi clima
măcar din când în când
s-au aprins luminițele de Crăciun pe centrul vechi
sunt promoții la carne în Kaufland
s-a ieftinit și lichidul de parbriz
și, Doamne, dacă am tot deschis subiectul 
n-ai vrea să renunți la pipă? știu că o iubești
dar și eu am renunțat la lucruri pe care le-am iubit
dacă am putut eu
sigur
poți și Tu
vei descoperi că de fapt
anatomia durerii e o casă a vântului
e secretul pe care nebunii nu pot să-l împărtășească
vine Crăciunul, Doamne, 
împachetează-ți pipa și fă-o cadou
celui mai bun prieten

#ȘiDragosteaEBanală


până la urmă dragostea rămâne 
o confiscare a trupului, o percheziție corporală 
în care ar fi bine să ți se permită
măcar dreptul la un avocat
mai bine ar fi dacă totul ar trece 
cu o simplă scuză: „vai, iartă-mă, 
traversam strada liniștită
și te-am iubit din greșeală, desigur, 
de toate se vor ocupa cei 
de la asigurări”, chiar și așa
 cineva tot va trebui să plătească
dar am rămâne mai departe 
două pietre într-un filaj reciproc
mii și mii de ani am urmări cum omenirea 
învață să-și ascută topoarele
 și să crească păsări în izolete