Elisabeta Scurtu: suntem captivi în iubirile noastre

#ȘiDragosteaEBanală


până la urmă dragostea rămâne 
o confiscare a trupului, o percheziție corporală 
în care ar fi bine să ți se permită
măcar dreptul la un avocat
mai bine ar fi dacă totul ar trece 
cu o simplă scuză: „vai, iartă-mă, 
traversam strada liniștită
și te-am iubit din greșeală, desigur, 
de toate se vor ocupa cei 
de la asigurări”, chiar și așa
 cineva tot va trebui să plătească
dar am rămâne mai departe 
două pietre într-un filaj reciproc
mii și mii de ani am urmări cum omenirea 
învață să-și ascută topoarele
 și să crească păsări în izolete