ai ridicat mânaprecum un cezarcând arai grădini megieșeerai privit cu teamăcu un fel de nedumerireincredibilîmbătrânit prea devremeai rupt cămașa sub carevenelese zbăteau ca șerpiinu-ți ajungea aerul munțilornici cel zidit în câmpieai căzut involuntarmișcândcu ochii deschișis-ar zice nebunca mine umblând fără…
nu spuneai basmulți-l imaginai doarîn mijlocul mulțimiivesele din șurăascultând vioarace învârtea joculși fetele stăteau lucindca floarea soareluipe marginea lanuluitu la umbraunei fete înflorităviorea străjuită de moarte
deveniseși un magce purta o lume măruntăca un mecanismverde plutitor pe boareadealului un cancer algenunchiului de pământadmirau graba tasărind din deal în dealpe umerii rapițeigalben ce eștisub o umbrăpe care o tai pătrățeleîn forma cruciiînrourată de ochiochi încarcerați
nemoartea ta nemoartea taun păcatînzăpezit de neviațăcum beai aerul tarece întunecași desfăceai luminănumai amintirea caun văl de spinitrecând prin inimăochii tăi rulau imaginilecărnii strigătoaremângâiai catifeaua precară
pe cine veți mai cunoaște pe cine veți mai cunoaștecând eu suntmai bătrân ca voimorțitrâmbița trâmbițași toți coborânddin osoi ca oricândîn trist șir de rai
zaceți amândoi sub o cruce zaceți amândoi sub o crucealăturicât v-ați iubit și urâtacumcu epitaful speranțăva veni Domnulși va suna din trâmbițăvom învia si iar împreună vom fi
nopțile singure nopțile singurecând înghiți întunericulca pa ultima împărtășanieunde să mai cauți un chipglas să-ți rosteascăultima mângâierete duci spre geamsă veziîn dar noapteaca o albeațăcazi îmbrățișândpavimentul tăcutimplorândpământul să te primească
inima se sfâșia inima se sfâșiaprecum pielea de șarpeuscatămintea se rătăceaprintre spini și lampioaneamestecate în umbrenumai nisipul și cenușasunt veșniceștiai de la cineva
urli în câmp urli în câmpmut dezbrăcat de tinetu stăpân al tăceriivrednic de milă și somnalături se ridică zidurica a te prinde-n cetatetu taci să nu trezești iarbadin ochi îți iese fumce vopsește noapteacea uitată în luminăatât s-a dorit sa…
ce amintire înceată ce amintire înceatăprintre frunze ce cadcu părere de rău pentru iarnăalergi lupii slabice nu mai urlăridici abia ochiisub pleoape înțepeniteamintirile au rămasîn iriși un nisip
