deveniseși un mag
ce purta o lume măruntă
ca un mecanism
verde plutitor pe boarea
dealului un cancer al
genunchiului de pământ
admirau graba ta
sărind din deal în deal
pe umerii rapiței
galben ce ești
sub o umbră
pe care o tai pătrățele
în forma crucii
înrourată de ochi
ochi încarcerați
Descoperă mai multe la Nösnerland
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
Textul are o imagistică foarte puternică și, mai ales, o logică poetică proprie: pornește dintr-un peisaj aparent idilic și îl transformă treptat într-un spațiu al neliniștii, al bolii și al captivării. Natura pare să fie suprafața sub care se află o dramă a conștiinței. Verdele, galbenul, dealul, rapița, umbra și crucea sunt trepte ale unei transformări: magie → frumusețe → boală → umbră → cruce → captivitate. O tensiune foarte frumoasă între „mag” și „ochi încarcerați”: o lasă să lucreze prin imagini. Tocmai asta îi dă densitate poetică. Felicitari!