urli în câmp

urli în câmp
mut dezbrăcat de tine
tu stăpân al tăcerii
vrednic de milă și somn

alături se ridică ziduri
ca a te prinde-n cetate
tu taci să nu trezești iarba

din ochi îți iese fum
ce vopsește noaptea
cea uitată în lumină

atât s-a dorit sa te-audă
mereu treceai în candoarea
pietrei
merinde canon

atâta pustiu și uitare
durere peste care
plutește blestemul proaspăt
ca o judecată

atât să fi fost și