lacrima de întuneric prin cerul meu Şi cerul tău trec fluturii spălaţi de luna așezată la răspântii de văi, cârduri de cerbi vin și pleacă înotând prin iarba amurgului împrăștiat pe la răspântii. palma ta cu miros de busuioc așteaptă…
Ziua din foșnetul petalelor scuturate.
O barcă trece prin clipa de întuneric.
..când dorm toate ceausrile lumii...
Drama e că poezia rămâne misterioasă când noi am vrea să fie limpede.
O frunză cu miros de toamnă în plină vară.
Gândind poeme în odaia cu miros de busuioc...
Poetul care se plimba mai liber decât gândul.
- cine ar vrea să se ascundă de primăvară?
- noaptea este a florilor și a poetilor...
