ninge prin noi

ninge prin noi, așa, dintotdeauna
cu lacrimi ninge, dintr-un ochi adânc,
ard fluturii luminii la ferestre
și hainele orașelor ne strâng.

ne strigă -n somn o blândă amintire,
copilăria noastră într-un gând,
îmi caut limpezimile și -n  mine,
cad viscole de pe un alt pământ.

Ștefan Veșcari, din volumul Frământările unui suflet albastru