DE DOR

Copilăria  în cea mai mare parte și-a petrecut-o în satul Chizeni locul unde bunica din partea mamei  Anișoara,  s-a mutat după căsătoria cu cel de-al doilea soț Aurel. 
Mama Inei Zena, s-a născut de fapt în Bârsăul Mare un sat peste Someș de Chizeni unde a fost căsătorită bunica  Anișoara cu primul soț bunicul Inei.
Din primavară până-n iarna femeile munceau pentru ale gurii semânând de toate porumb, grâu ce îl duceau la moara lui Niculiță să facă faină. Legumele din grădinuță aveau un gust foarte bun. De acolo Ine lua roșii, ardei, morcovi. Îi plăcea să scoată din pământ să mănânce. Multe nu le spăla că nu era nevoie că le spăla ploaia.
 Semăna bunica ei semințe pentru cocoși, floricele pe care le cocea afară într-un fel cutie făcută cu plasă din sârmă cu coadă pe care mișca deasupra focului. Le slobozea apoi pe un cearceaf de unde mâncau cu toții.
Pe șantul de la drum era un nuc bătrân cu crengi groase, ale cărui crengi ajungeau în curte. În nuc îi plăcea Inei să se urce să citească.
 Mai era și un dud, pomnițer cu pomnițe albe  pe care îl scuturau ținând dedesubt un cearceaf mare.
La lelea Marie pe șanț  era un pomnițer cu pomnițe negre foarte dulci. La dumneaei a mâncat prima dată pâine unsă cu ulei și cu zahar.
Uleiul îl țineau într-o cană de tablă în care băgai un băț de care era legată o cârpă la un capăt numit ”pomoci”. Cârpa o băgai în cana cu ulei apoi ungeai felia ” scrijeaua de pâine” cu ulei. Desertul era pâine cu ”silvoiță” adică magiun de prune făcute în căldare.
Casa bunicii era plasată între pădure ce era peste drum și Someșul care era mai departe peste grădini.  Aurel avea un  motan și un miel care se țineau după el tot timpul. 
Odată a plecat la cooperativă,  unde era birtul din sat, iar pisicul și mielul după el.
Ine i-a urmărit și ea. Aurel s-a făcut praf dar și cei doi căci le-a dat din paharul lui. 
A primit și Ine bani de bomboane și destul de mulți pe care i-a dat bunicii aceasta spunând să mai meargă după el să ceară.
Partea comică a fost la întoarcere acasă. Motanul mergea pe un șanț, mielul pe altul, iar bunicul în toate direcțiile  când pe mijloc, când cu pisicul când cu mielul. A fost o distracție pentru Ine, dar nu și pentru bunica ei.
Ajuns acasă bunica Inei puse de mâmâligă. Se însera și apărea luna.
Bunicul la masă aștepta și bodogănea:
- Aurel nu  ie prost, dar l-a prostit Anișoara! 
Bunica îi pusese mămăliga pe un curpător.
-  Fă bine taci și așteaptă să aduc și topala.
Luă lingura și începu să mănânce. Lua mămăligă și încingea în masă.
-Oare ce face? Întrebă Ine.
-Bag samă mâncă mămăligă cu lună.
Prin geam se oglindea luna pe masă.
Mai tărziu când în viața Inei a intrat Andra mergeau la Chizeni cu Paul. 
Într-o zi Andra a venit cu un șoricel în mână.
- Tati îl pui  insectar?
- Îl punem cum să nu. 
Când spunei copilărie spuneai Chizeni. Acolo au fost momentele adevevărate ale Inei, acolo a fost copilăria lor.
Îi era dor de acele clipe care le purta în suflet. Îi era dor de simplitate, de serile pe șanț de baian din Someș, de plimbările din pădure când mergeau după ciuperci, îi era dor de clipele cu Andra.
Acolo vroia să se regăsească.     ( Extras din romanul Bordelaine)

DE DOR

Așteaptă-mă acolo
Unde începutul se sfârșește
Ascultă-mă precum un surd tăcut
Privește-mă cu ochii
Intens precum un orb
Atinge-mă și simte
Cu mâna înmănușată
Sărută-mă cu patimă
Când sunt la departare
Păstrează-mă-n cuvinte
Sau poate nici acolo
Eu nu sunt în privire,
Nici în auzul tău
Eu sunt doar în tăcerea
Unei iubiri fierbinte.

---