Category Archives: Mirela Orban

unele zile sunt construite
din propoziții scurte,
cărămizi monosilabice
trântite fără liant,
accelerează șansele
unei prăbușiri secvențiale.

te reîntorci să amesteci mortarul
din resturile sparte,
prezentul ia forma
unei pături peticite.

umpli golurile cu ierburi aromatizate
și declarații policrome,
dar
Ana s-a salvat,
prin căștile miniaturale
primește mantrele zilnice de la vreo
zeitate titrată în
coaching de dezvoltare personală.

i se mai deznoadă și ei sufletul,
cât timp îți potrivește
sarea-n bucate.

Mirela Orban

dezbracă-te de poezie a zis
mi-am întors privirea pe dos
sunt goală
de mine nu atârnă niciun vers
doar lumina în care mă cufund
seară de seară când azvârl cele lumești
în mașina de spălat și pornesc centrifuga
le privesc o vreme
un bagaj plin cu bolovani
cum se combină într-o masă amorfă
de senzații inutil pulsatile atunci
cobor apoi în pivnița dinlăuntru în vârful degetelor
mă așteaptă pereții tatuați în braille
o mare adâncă în care mă dizolv încet
să nu trezesc cuvintele ce cresc din tăcere
și croncăne apoi
ca puii cu gâturi alungite după hrană

Mirela Orban

( din vol.”Dezbracă-te, Poezie!”, Ed. Colorama, 2022)