Inițiativă de trecut iarna cu bine

Inițiativă de trecut iarna cu bine

E iarnă. În toată regula.
	Zăpadă de 30 cm, nici prea cald, nici prea frig, vânt subțirel ce pătrunde prin orice fel de camuflaj ai avea, până ajunge să îți mângâie obraznic pielea de găină, trotuare impracticabile, ți se afundă picioarele până la glezne în neaua semitopită, iar când le extragi, parcă ai merge printr-o mlaștină ce opune, vădit, rezistență. O splendoare!!
    	M-am aventurat la niște cumpărături de supraviețuire, să nu fiu nevoită să mai dau nas în nas cu ”urgia” zilele viitoare. Mai nou, orice situație exterioară ce trece de minus 4 grade și viscolește zăpada, se numește urgie. Azi s-a mai domolit dumneaei, altfel nu transforma frumusețea de pufoșenie albă în mocirla gri de azi dimineață. Of, și cât o așteptasem! Zăpada, nu mîzga! Încă de astă vară când nu puteam respira din cauza zăpușelii. Ciudați mai suntem, când e cald, e prea cald, când e frig, e totuși mult prea frig.
    Și cum vă spuneam, sărbătorile au trecut, nu prea-mi lipsește nimic de prin casă, problema este că încep să mă plictisesc. Stând eu așa, bine-merci, liniștită că nu-mi face nimeni program, mi-am adus aminte de vorba aceea din bătrâni care zice că e bine ”să-ți faci vara sanie și iarna car”. Până la vară mai sunt șase luni, am cugetat, deci am timp berechet de meșterit ceva. Acuma, nu mă întrebați unde o să folosesc eu carul, având în vedere că locuiesc într-un bloc la etaj intermediar, dar nu asta e ideea, dragii mei! Ideea era de manufacturat cu mânuțele astea două, de ansamblat, de prins cu suruburi, piulițe, cuie, de folosit ciocane, mașină de găurit, de frezat,  și alte instrumente care să mă trezească din letargia ultimelor zile ( și nu numai pe mine). E atâta liniște în bloc, încât îmi țiuie urechile! Niciun copil nu mai trântește ușile, nu se mai dă cu tricicleta pe parchetul apartamentului de deasupra mea, nici urletele părinților obosiți de plozii rîzgâiați, nicio vecina nu mai povestește cu alta vecină în ușa apartamentului cu volumul dat la maxim, să aflăm și restul ultimele noutăți, sincer, mă simt de parcă aș fi într-un cavou. Pfiu, Doamne-ferește!!
    Așa că sunt în căutare unui LEGO car, românesc, adică din acela cu boi, dar fără boi. Găsesc eu unii la vară, sunt mai pe alese atunci. Dar să fie în mărime naturală, altfel nu mă bag, ar fi prea simplu, l-aș termina prea repede și iar m-aș plictisi. Problema este că nu găsesc decât pictură pe numere după tabloul lui Grigorescu….
    ...Ziceți să încerc și la IKEA? Nu știți vreun tâmplar care are niște scule de împrumutat? Mi-a trecut acum un gând, dacă mă prinde Crăciunul viitor până să-l termin de ansamblat și nu-mi mai încape din cauza lui bradul în living?
	Apropo, voi ce faceți când vi s-a urât cu binele?