dezbracă-te de poezie a zis
mi-am întors privirea pe dos
sunt goală
de mine nu atârnă niciun vers
doar lumina în care mă cufund
seară de seară când azvârl cele lumești
în mașina de spălat și pornesc centrifuga
le privesc o vreme
un bagaj plin cu bolovani
cum se combină într-o masă amorfă
de senzații inutil pulsatile atunci
cobor apoi în pivnița dinlăuntru în vârful degetelor
mă așteaptă pereții tatuați în braille
o mare adâncă în care mă dizolv încet
să nu trezesc cuvintele ce cresc din tăcere
și croncăne apoi
ca puii cu gâturi alungite după hrană

Mirela Orban

( din vol.”Dezbracă-te, Poezie!”, Ed. Colorama, 2022)