dezbracă-te de poezie a zis mi-am întors privirea pe dos sunt goală de mine nu atârnă niciun vers doar lumina în care mă cufund seară de seară când azvârl cele lumești în mașina de spălat și pornesc centrifuga le privesc o vreme un bagaj plin cu bolovani cum se combină într-o masă amorfă de senzații inutil pulsatile atunci cobor apoi în pivnița dinlăuntru în vârful degetelor mă așteaptă pereții tatuați în braille o mare adâncă în care mă dizolv încet să nu trezesc cuvintele ce cresc din tăcere și croncăne apoi ca puii cu gâturi alungite după hrană
Mirela Orban
( din vol.”Dezbracă-te, Poezie!”, Ed. Colorama, 2022)
Nösnerland 