Lumea se întinde peste tine

Lumea se întinde peste tine
afară e bâlci mare, gălăgie până-n podul cerului,
bate-palma aici, bate-palma mai încolo,
se vinde și se cumpără în draci orice,
se târguiesc anotimpurile între ele,
și ceasul ticăie de câte două ori pentru o secundă,
iar secunda devine gravida din care , 
prin cezariană,
vor scoate un bob mare de nisip
ce va fi viața ta.
din partea cealaltă a lumii
tu mă întrebi insistentă ce mai fac?
ce mai fac?
și nu știu ce să-ți spun,
încă n-am ieșit din cafea, nici din îndoieli,
lar târguirile se întâmplă cu tensiuni de toate părțile, ca la alegeri - 
pe masă stau banii și cuțitele la pândă .
de-acum pe umărul tău soarele e o pasăre domesticită
ce ne privește cum pregătim umbrele de drum,
iar mie de după urechi 
mi-ar putea ieși un cioc de corb și dincolo unul de acvilă,
să ciugulească înțelesuri ajunse la cine nu trebuie,
ce mai faci? ce mai faci?
insiști la telefon,
iar eu aș râde cu gura până la urechi
și ți-aș spune că am avut dimineți mai bune
dar azi s-ar putea să râd cu gura plină de ciment
pe sub lumea pe care încercăm s-o salvăm.
noi rămânem dovezi ale întrebărilor,
iar când cei cu adevărul vor sparge becurile pe străzi
cerul se va închide deasupra noastră
exact ca un capac de conservă. 
Gata! Nani, nani! Nani, nani!