Category Archives: Memoria bibliotecii

Memoria bibliotecii: Radu Săplăcan

Al treilea pod

Motto: "Să nu aveți nici aur, nici argint, nici bani în cingătoare, nici traistă de drum, nici două haine, nici încălțăminte, nici toiag; că vrednic este lucrătorul de hrana sa."
(Evanghelia după Matei 10:8-16)


Temători, prin cartiere răvășite
sosim mereu
prea târziu -
ninge peste câini de cristal
și îngeri cărămizii -
rândunele fosforescente se topesc
pe umerii mei -
în timp ce Iuda Iscariotul
zidește arginți
sub pleoape
Radu Săplăcan, Poezii, Ediție îngrijita de Ion Mureșan, Ed. Charmides, 2003

Amintiri din bibliotecă

Dan Moșoiu: "Totul se poate rezolva printr-o simplă ridicare din umeri"

Poate e la fel ca în ziua când fără să vrei ai adormit
într-un parc, pe o bancă te-ai trezit când prin vis ți se
părea că te privesc o mie de ochi ca o mie de sulițe
erau doar câțiva ai auzit: lăsați-l, e beat!
poate e la fel ca în noaptea în care ți-ai adus prima oară
în pat o femeie și de teamă te-ai îmbătat ca un porc
purtând vreme multă apoi bărbăția ca pe o rușinoasă insignă
poate acum e mai multa liniște poți să auzi cum se sparg
de ciment pașii ascuțiți de femeie
ca și cum ai vrea să se oprească în fața ușii tale
îți lipești ochiul de gaura cheii ai să vezi
firește peretele cu tencuială căzută și acolo pe
cărămida roșie zgâriate cu un cui două nume
dar pe ușa ta au urcat moliile
dar camera ta e morbidă
ce sprânceană de fată ar putea sângera cu lumina
poate e ca atunci când ai știut ca la singurul număr
de telefon pe care l-ai ținut minte vreodată nu-ți va mai
putea nimeni răspunde (câtă tristețe, ningea, erai singur
în cabina aceea, așteptând aburii încălzeau receptorul)
dar vine noaptea o femeie străină îți bate la geam și se
dezbracă în fața ferestrei opace își lipește sânii
de albeața sticlei și o asculți tremurând ghemuit în
propria-ți umbră și poate e la fel ca atunci când ai privit
pe furiș părul albit dintr-o dată al mamei
nu plouă astăzi noaptea vine târziu tu asculți
zgomotul lung al orașului plânsetul rece al zilei
ai să cobori ai să primești pe obraz și tu prima zăpadă
ai să fii fericit chiar lângă paharul cu otravă lângă
paharul cu spirt dar pleacă și femeia aceasta din birt
așa cum și tu ai să pleci într-o zi din orașul acesta
ai să te pierzi ca fumul ieșind din coșuri înalte
doi ochi care-au intrat adânc în orbite
o mână obosită de praf

cum stai cu mâinile în buzunare și spui nu-i nimic
totul se poate rezolva printr-o simplă ridicare din umeri
chiar și aici pe trotuar când seara nesigur te îndrepți spre o
ușă la care intrând o să bați numai așa într-o doară


Daniel Moșoiu, Poeme din mers, Ed. Timpul, Iași, 1999 - Premiul național de poezie AUREL DUMITRAȘCU, ediția IV-a