**** De vom ajunge cândva intr-o gară În trenuri fantomă doi călători Vom poposi în povestea amară Cu inima strânsă, cu capul în nori... Undeva vom ajunge cu bagaje spre seară Grei de pustiul din jurăminti Vom pune iubirea peste linii afară Se va umple in gară doar de umbre cuminți. Undeva vom ajunge și noi garbovitii Cu anii zalog unui timp nemilos Când am fost de am fost fericiții Într-un cuib de iubire cu susul în jos Astăzi trenul ne duce în direcții opuse Eu cel bătrân și mai slab călător Toate au fost.Ce timpuri apuse! Astăzi din tren .. cât aș vrea să cobor! Undeva vom ajunge, străini fără nume, Două valize grele de rău, Nu va fi nimeni,nu va fi lume, Doar un bilet de adio pe numele tău. Dar vom ajunge încărcați de iubire Eu fără tine nici gara n-o stiu Va fi impegatul împietrit de uimire Și trenul va ajunge cât de târziu Iubirea învinge, iubirea nu doară! Noi vom ajunge nu te gândi Chiar dacă trenul trage să moară Gara din inimi nu va muri !
Category Archives: Radu Zăgrean
Din vagoane scrise cu colinzi: Radu Zăgrean
De nerăbdare... Și câte trenuri vor pleca la drum Cu lacrima înghețului pe șine, Mărturisind iubirile acum Prin gări cu impiegați și figurine... Printr-un hățiș frumos de despărțiri, Peste priviri cu ultima plecare, Mărturisind semnale de iubiri Din sălile cu iz de așteptare. Câte vagoane scrise cu colinzi! Câte macaze brusc înțepenite! Dar trenul poate,poate îl mai prinzi În visul tău pe linii serpuite... Și câte născociri vor invia! Și câte geamantane de uitare! Pustiul ca de frig va șuiera Și noi vom îngheța de nerabdare. Că prea a fost și prea a dispărut, Că prea de tot ne sperie plecarea Și trenu-apropierii de trecut Ne-aduce parcă toată resemnarea. Că prea de vis ne-am și îmbolnăvit, Că prea rămânem prigoniți în gară Și câte trenuri,doamne, au venit Pe toate le-am pierdut,ca într-o doară.
Pe Radu Zăgrean l-am găsit undeva, între scrisori…
Cu albul din ninsori
Sărută-mă cu flori de busuioc!
Privirea ta-i un patrafir de soare,
M-am răstignit cu plopii la mijloc
Și undeva de-i burnita, mă doare.
Spune-mi acum cuvinte de ghicit,
Privirea ta-i un fluture pe rouă,
Culege-ma din maci la asfințit
Și da-mă amintirilor când plouă.
Un loc să am și încă unul mic,
Să mă găsești și să îți fiu aproape
Când frigul ne va duce la nimic
Și noaptea grea se va lipi de pleoape.
Săruta-mă cu albul din ninsori,
Privirea ta să-mi fie de iertare
Ma vei găsi ascuns printre scrisori
Și undeva furat de depărtare.
Nösnerland 