De nerăbdare...

Și câte trenuri vor pleca la drum
Cu lacrima înghețului pe șine,
Mărturisind iubirile acum
Prin gări cu impiegați și figurine...
Printr-un hățiș frumos de despărțiri,
Peste priviri cu ultima plecare,
Mărturisind semnale de iubiri
Din sălile cu iz de așteptare.
Câte vagoane scrise cu colinzi!
Câte macaze brusc înțepenite!
Dar trenul poate,poate îl mai prinzi
În visul tău pe linii serpuite...
Și câte născociri vor invia!
Și câte geamantane de uitare!
Pustiul ca de frig va șuiera
Și noi vom îngheța de nerabdare.
Că prea a fost și prea a dispărut,
Că prea de tot ne sperie plecarea
Și trenu-apropierii de trecut
Ne-aduce parcă toată resemnarea.
Că prea de vis ne-am și îmbolnăvit,
Că prea rămânem prigoniți în gară
Și câte trenuri,doamne, au venit
Pe toate le-am pierdut,ca într-o doară.