Category Archives: Sorin Grecu

Sorin Grecu: Când se făcea contrabandă și cu cărți…

"NINGE, LINGE" - Prima ninsoare în comunism, o poveste!
Prin 1987 reușisem să mă transfer la Centrul de Librării Cluj, după o suferință cruntă, de cinci ani, ca paznic de noapte, la Cooperativa METALURGIA sau URGIA METALULUI! Deși pe post de muncitor necalificat (cu Filologie) eram deja boier, fiindcă se trăia bine cu Shogunașii, Vracii și Jurnalele de la Păltiniș, ce aprindeau pe atunci spiritele românilor. 
Asta pentru că  eu, ins fără deprinderi materialiste, fusesem silit de către șefele mele - de la Librăria de pe Fabricii - să nu mai ofer asemenea minunății, fără să primesc o mică atenție în schimbul lor, nu de alta dar le stricam piața, mai ales că tot Clujul venea deja la mine pentru asemenea cărți! 
Țin minte, un cititor pasionat de lectură de la IRIS - celebra fabrică de porțelan - îmi aducea, nici mai mult, nici mai puțin decât servicii de porțelan, sustrase din fabrică, în schimbul lor! Și, se pare, tocmai această patimă pentru cărți l-a băgat în pușcărie fiindcă individul fusese atenționat de către șefi să se mai oprească din furat! Iar omul, cu un ghinion teribil, se pare că abia ce subtilizase un astfel de serviciu, rar și scump - ca să-l aducă subsemnatului - când s-a împiedicat și l-a făcut țăndări, fapt ce a pus capăt răbdării șefilor, care l-au băgat în pușcărie! 
Și, pentru că nimic din ce e obținut pe căi ilegale nu se păstrează, aflați că, pe lângă apartament, și cele două-trei servicii spectaculoase de porțelan, primite de la bietul om, le-am cedat primei soții, cu ocazia divorțului.. 
Dar - pentru că e vorba de prima ninsoare, asociată de mulți cu prima iubire nevinovată - să vă povestesc o întâmplare tare de tot. Aveam ca și colegă o minunată doamnă C., femeie din popor și nevastă de ofițer de artilerie (care trăgea din toate pozițiile, dar mai mult afară decât în casă), fumătoare pasionată și care-și mai oblojea rănile conjugale prin cantități enorme de cafea - naturală, că doar eram la librărie - și de țigări. 
Ei, bine, tocmai cu prilejul unei superbe prime ninsori, d-na C., ieșise în pragul librăriei și fuma cu aer melancolic. 
Iar la un moment dat, îngână, ca pentru sine, revărsându-și, parcă, toată frustrarea acumulată în lunile de când soțul nu i-a mai oferit afecțiune: NINGE, LINGE...

Sorin Grecu: Nebună intrare în literatură!

Sfârșit de mileniu. Lansare nebună în sala de protocol a președinților din Gara Cluj!
1999. Sala de protocol a Gării Cluj. Splendidă. Închisă din comunism, de la ultima vizită a unui președinte de stat, Todor Jivkov, când acesta s-a întâlnit, la Cluj, cu Ceaușescu. Deschisă acum pentru lansarea cărții de debut a subsemnatului, “Pudriera cu apă”, Ed. Paralela 45. Debutul teoretic fusese la Ed, Dacia, în 1984, la comun cu alți 14 autori și purta un titlu de nebuloasă: “Alpha `84”. Pe peronul Gării Cluj se strânseseră, fără exagerare, sute de oameni, mulți călători între două trenuri. În prezidiu, poetul Călin Vlasie – directorul editurii – regretatul critic literar Petru Poantă, poetul Dan Damaschin,  reprezentantul editurii la Cluj, je, șeful de Gară și doi lăutari, ca să dea o culoare lumească evenimentului. În culise, numeroși scriitori clujeni și oameni de presă și televiziune. Protocolul: de cinci stele, asigurat de regretatul Ioan Mureșan de la SC Alimentara, un belșug cum rar întâlnisem. După un scurt interviu, direct pe peron, în șuierul trenurilor, acordat altui mare plecat, Radu Săplăcan – redactor la Radio Cluj – am fugit înapoi, în “prezidiu”. La așa belșug de licori unii băuseră deja peste măsură și-l certau de zor pe criticul Poantă, cerându-i să închidă ca să înceapă lăutarii: falsul Grutzi și un acordeonist necunoscut. Cert este că entuziasmul a atins paroxismul. Nici n-am apucat să gust câte ceva, fiind ocupat cu interviurile – și apoi cu autografele - că aveam deja înregistrate victime… Ba, mai mult, jurnaliștii de la București doreau schimbarea decorului, mai ales că venise să ne ducă, personal, la crâșma lui din Grigorescu, celebrul Popescu – zis “Pistol” (asta pentru că umbla permanent cu pistolul la vedere). Și atunci, fie voia lor, am decolat. ELVIS HAS JUST LEFT THE BUILDING! Dar nu înainte de a-i da indicații stricte, poetului Ioan Negru, să transporte ce a mai rămas din marfă (și rămăsese, slavă Domnului!) la Ema, localul boemei – și să continue cheful. Iar noi am dus-o, neștiutori, până dimineață, sechestrați de “Pistol”. Lansare de carte la sfârșit de mileniu trecut. Nebună, nebună, nebună intrare în literatură!