Acesta a devenit real în Italia, la Festivalul TRA LE PAROLE AL INFINITO (ÎNTRE CUVINTE ȘI INFINIT)!
Ne-am întâlnit, la “Croco”, în urmă cu 40 de ani. Eu, poet “laureat”, deja cu aroganță de vedetă, totodată proaspăt căsătorit, iar Ea – bistrițeancă, tulburător de frumoasă, studentă la Agronomie, descinsă parcă din poemul coșbucian „La oglindă”. Misiune imposibilă pentru Mirela Duma, care deși m-a îndrăgit, instant (nu la fel gândeam și eu – care, la frumusețea ei aș fi fost capabil, fără probleme, de-o aventură) nu și-a dus gestul mai departe, fiindcă ea, credincios practicant fiind și gândindu-se la păcatul de a interveni într-o familie, a abandonat rapid
“subiectul” Sorin Grecu. Și-a văzut mai departe de propria-i viață.
Peste 40 de ani, deja căsătoriți în fața lui Dumnezeu (astăzi se împlinesc doi ani de la cununia noastră religioasă!) suntem împreună, după lovituri crâncene ale vieții, încasate cu stoicism, de către amândoi!
Ieri ne-am întors de la Caserta, Italia, de la poalele Vezuviului, unde am fost amândoi premiați, pe aceeași scenă, cu același „Mare Premiu pentru Merit Internațional”. Ne-au fost alături, cu premii la cele trei secțiuni ale Festivalului, Valeria Bilt, George Vigdor, Nicolae Suciu și puțini alții.
Apoi, cu toții, am făcut un minunat voiaj pe mirifica insulă Capri, unde am savurat aceste prestigioase premii, oferite de către Nicola Paone, artist de clasă, Cavaler al Literelor Italiene, fost producător de emisiuni la postul de televiziune RAI UNO! Iar “gheara leului”, amprenta acestuia s-au simțit din plin și cu prilejul Galei aniversare, purtând numărul 25, un adevărat show televizat care a reunit cele mai importante forțe artistice ale zonei, premiații fiind – alături de noi – și personalități din domeniile vieții sociale ale acestei părți a Italiei: administrație publică, mass-media, medicină, justiție, poliție, etc.
Cum s-ar zice, Cavalerul Pao ne-a implementat direct în sufletul acestei comunități – și asta, probabil, și datorită prestigiului poetei Mirela Duma (“italiancă”, timp de nouă ani, până la repatrierea din 2020, cu cărți publicate în Peninsulă și colaborări cu scriitori autohtoni cunoscuți) și a poetei Daniela Forcos, stabilită de ani buni în Italia . Desigur, Cavalerul Pao fiind încurajat și de precedentele ediții, în care contribuția scriitorilor din România și Diaspora – cum a fost cea a prof. dr. Valeria Bilt, cunoscută scriitoare din Maramureș și excelent promotor cultural – a dus la creșterea acestui festival.
Și acum, despre VISUL MIRELEI, de acum 40 de ani, care poate reprezenta și un punct de pornire într-o discuție despre destin și predestinare. Iată-l, relatat chiar de ea:
“Chiar în noaptea de după ziua când te-am cunoscut, acum 40 de ani – eram și eu, ca și tine, proaspăt publicată în TRIBUNA, fiind încurajată permanent de regretații A.C. Miloș și Teohar Mihadaș – am avut un vis care m-a urmărit în permanență, deși nu exista niciun fel de legătură între noi… Acolo apăream eu, într-o rochie lungă de prințesă și tu, elegant și radios. Iar, la final, amândoi am primit câte un trofeu, în prezența unui public de mare clasă, pe o scenă imensă – noi fiind deja, la ora respectivă, o pereche. Iată cum acest vis al meu, aparent nebunesc – și care mă urmărește de decenii – s-a dovedit în final premonitoriu și deloc deplasat!”
Iată ce înseamnă să faci parte dintr-un vis tulburător de frumos al unui înger, cum e Mirela – și să te eliberezi de coșmarurile care te-au înglodat până nu demult. Nu s-ar numi asta intervenție a Divinității?
Lasă un răspuns