De ce viața bate filmul?

SPY-MASTER, PRIMELE IMPRESII

– după episoadele 1 și 2


Zorin Diaconescu



Cronicarii de film își vor spune cuvântul, eu nu sunt cronicar. Sunt doar curios. Normal trebuia să văd întâi tot serialul. Asta dacă făceam o analiză. Impresii ai și după 5 minute. Subiectul e cu spini. Până în 90 nu a existat în România. Eventual la Europa liberă, după unii România adevărată și după alții nu. Tot așa s-a întâmplat și cu Pacepa. Unii îl consideră erou, alții trădător. Nu cred că abordarea din perspectiva moralei își are rostul. Când e vorba de putere, toate taberele sunt amorale. Subliniez. Amorale, nu imorale. Să judeci niște oameni aflați în slujba politicului după criterii morale echivalează cu un corcurs de balerine selecționate după cât de bine știu găti sarmale. Nu este o acuză la adresa celor care ocupă demnităti publice. Dacă ar fi niște moraliști nu ar avea cum să ajungă acolo. Cel puțin atâta timp cât există o minimă democrație. Fiindcă morala unuia e imorala celuilalt. De aceea în politica noțiunea de morală este înlocuita cu cea de interes. Oficial e vorba de interesul national. Nimeni nu poate stabili unde se termină interesul national și unde începe cel de grup, sau personal. Linile de demarcație sunt fluide și rămân de cele mai multe ori necunoscute.

Tocmai despre asta e vorba în Spy-Master. Sau asta am văzut eu. Mai întâi o morală dublă a personajelor. Oficial, concepțiile morale ale dictatorului erau imperative pentru toată lumea. Impuse prin violență, chiar prin amenințarea cu moartea. Care nu rămâne doar amenințare. Toate elitele îl aplaudă pe numărul unu. Pe ascuns aproape toți încalcă consemnul. Inclusiv consoarta dictatorului. Oare acesta nu vede blănurile, bijuteriile soției? Nu are cum să nu le vadă. Dar se face că nu le vede. Tovarășa nu poate fi amestecată într-un scandal. Cuplul de mega-tovarăsi e partidul însuși, imposibil de amestecat într-un scandal. Deci e nevoie de țapi ispășitori, care să fie sacrificați în locul celei care nu poate fi sacrificată. Vânătoarea este oricum sportul oficial al elitei. Iar la vânătoare câinii sunt mereu utili. Fanatici, cruzi, gata să moară sau să-i omoare pe alții.

Majoritatea personajelor sunt oameni “normali”, adică profitori. Gata să manipuleze sistemul pentru a nu fi manipulați ei la rândul lor. Ei au un instinct de conservare care îi ajută să treacă peste obstacole. Nu se blochează în împrejurări care l-ar paraliza pe un “neinstruit”. Nu au remușcări sau regrete. Au ideea fixă că s-au născut să domine și asta fac în orice împrejurare, în film, dar și în viața reală. Am văzut asta după’89 și mai vedem și azi. Lupul își schimbă blana, năravul rămâne.

Restul e intrigă, ca-n filme. Nu uitați, viața bate adesea filmul.



Această operă este pusă la dispoziţie sub Licenţa Creative Commons Atribuire-Necomercial 4.0 Internațional.

if mr. Kipling had known…

a man who has a job is a slave,
one who does not have one discriminated
anyone who makes a row is an activist
if the police fine you (regardless of what)
you are a fighter for human rights
if you damage any industry you are an environmentalist
if you cut car tires you are a hero
who saves the world from global warming
if you are against America you are a patriot
if you kiss relics you are a christian
if you tell the truth you are a jackass
if your career is not a success
it's a sign that civilization is crumbling
if your career is a success
you would have deserved more
if you are satisfied with what you have, you are an idiot
an embarrassingly brainwashed conformist
if you haven't understood until now you won't ever
understand human nature
the history of mankind is the history of human nature
so history is a discipline that is lagging behind
studies the effects, but the causes remain the same,
same apple, same snake
who never change their nature
if you have a smartphone
you are a technology enslaved moron
if you don't have a phone
you were looted by Americans (or Hungarians) as the case may be
if you think that we invented lamentation, you are misinformed,
we only invented the flute (that's what we think)
if we minded our own business it were different,
but we don't want to, we have rights and we can't help
trying them all, to the very end

Zorin Diaconescu

Raport (aprilie ’23) + unele detalii cu posibil impact emoțional

Blogul a fost vizitat de 1.661 utilizatori, dacă vorbim în termeni de presă clasică, înseamnă că “revista noastră” (blogul face acelasi lucru) s-a vândut în 1.661 exemplare. Au fost citite 4.175 de articole, o medie de 2,51 articole pe cititor. Am publicat 73 de articole = aprox. 80 de pagini.

De unde ne vin cititorii? 3.204 de pe facebook, 252 din aplicația wordpress, 40 – cautări Google, 12 – Twitter, 12 – messenger, 10 – de pe blogul lui V.Gogea, 6 – theinterestingweb.com, 2- statistica office.net și 1 – talkwalker.com

Iată (grafic) și țările de unde provin cititorii. România (normal) pe primul loc (3.002). Cât ar fi costat însă să expediem (prin poștă) 522 reviste in SUA, 225 în Ungaria, 215 în Germania, 190 în Irlanda, 56 în India, 50 în Australia, 24 în Israel și 20 in Spania?

Redau în continuare un dialog recent de pe facebook. Interlocutorii mei evident nu-mi dau dreptate. Cifrele însă îi contrazic pe ei. Dacă aveți răbdare, citiți până la capăt. Fiecare are dreptul la o opinie proprie, dacă se poate informată.

Anonim

Considerată cândva o stare inferioară, condiția anonimului a devenit un privilegiu de care puțini mai beneficiază.

Misterul a dispărut din lumea noastră în care există obiective foto/video și microfoane pe fiecare metru pătrat.

Nimeni nu mai este anonim, am pierdut acea intimitate de care are nevoie orice poveste cu aură de mister. Toate sunt la lumina zilei, pe domeniul public.

Am câțiva prieteni care au refuzat revoluția tehnologică, nu au facebook, nu stau pe internet, trăiesc departe de frenezia IT, sau cel putin așa cred ei. Mai participă la unele evenimente care sunt promovate (de alții) tocmai cu mijloacele de care ei nu vor să audă. Prin aceleași mijloace damnate de conservatorismul lor aflăm dacă au scris o carte, dacă au fost sărbătoriți undeva sau pur și simplu dacă mai sunt în viață.

Situația este ireversibilă. Îmi amintesc de încercarea parlamentului francez de a stopa invazia anglicismelor, deranjantă pentru francofonie.

Sesiune parlamentară agitată, cu scântei de gintă latină. La îeșirea din parlament, premierul este întrebat cum se va aplica noua legislație.

Răspunsul: “No comment”!

Dezbaterile nu au mai fost reluate.

Am avut și noi pățanii similare, dacă îl luăm de pildă doar pe August Treboniu Laurian cu al său “gâtlegău” căruia conationalii s-au încăpățânat să-i spună în continuare cravată.

Am pierdut anonimatul, s-a dus și misterul – dar asta înca nu înseamnă că trebuie să ne dăm bătuți.

Tehnologia poate fi stăpânită. Cu efort, dar se poate. Efortul era necesar și înainte de revolția tehnologică. Era de alta natură și poate mai dur.

Cu cât amânăm adaptarea, cu atât ne va fi mai greu. Sociologii elaborează de zor, însă toate teoriile lor apar tot în mediul online. Deci?

Tehnologia are și avantaje. Pentru a beneficia de ele, e nevoie să o stăpânești. Știm ce avem de facut. Restul e alegerea fiecăruia.

Paradoxul Cloverfield

Universurile paralele sunt doar o temă pentru romanele sci-fi? E liniștitor să credem așa ceva. Realitatea ne tulbură însă confortul. Ea nu se supune dorințelor noastre.

Deschid FB și ecranul se umple încet dar sigur cu postări care demonstrează cât de real e paradoxul Cloverfield: am apucat să trăiesc în două universuri, unul care nu a dispărut în 89 si altul care tot coagulează până când monitoarele doau eroare și o luăm de la capăt.

Ce spune paradoxul Cloverfield? Interferența dintre universurile paralele naste monștri. Duce la aberații sistemice. Produce haos și în ultimă instanță distrugere.

Asta pățim noi acum, desigur nu la o scară spectaculoasă, nu suntem fugăriți de fiare apocaliptice și nu privim extincția drept în ochi. Dar continuăm să facem în 2023 proiecte cu oameni captivi în malaxorul de dogme de dinainte de 89. In mod paradoxal atunci aveam dorința de a ne opune, acum o facem de bunăvoie și nimerim firește, mereu pe contrasens.

Rămân la tema acestui blog: literatura și necesara ei promovare. O facem – mulți dintre noi – probabil e de vină și vârsta, după modele și metode din anii 80.

Ne miram că nu functionează. Sau refuzăm să recunoaștem că nu functionează. Ne retragem în bula noastră și ne încurajăm reciproc și zadarnic. “Nu contează ce se întâmplă, contează ce cred eu despre ce se întâmplă” e o capcană. Rămânem prizonieri ai iluziilor pe care le-am fabricat și orice contact cu realitatea se transformă în șoc.

Să nu uităm că “Paradoxul Cloverfield” este povestea unui experiment eșuat. Iar Einstein spunea că nu are rost să faci de două ori același lucru așteotând rezultate diferite.

Starea de fapt: cu și fără mască

Pentru cei nefamilizrizați cu engleza:

O persoană care se adoptă o religie va face ce i se spune, indiferent dacă e bine.

O persoană care adoptă spiritualitatea va face ce este bine, indiferent de ce i se spune.

Cine stabileste ce e bine?

Suntem îndemnați la tot pasul să facem bine, să ascultăm glasul inimii, să gândim pozitiv. Nimic rău în aceste îndemnuri. Dar nu strică să aruncăm o privire în jur. Cuvintele și faptele se contrazic la fiecare pas. De multe ori ne dau de gol cuvintele, nu doar faptele. Dreptul de a nu spune nimc, invocat de polițiștii americani când arestează pe cineva e unul pragmatic.

Libertatea vine cu o seamă de drepturi. Eu le-am cunoscut relativ târziu. Aveam 42 de ani când a dat faliment regimul care considera că are obligația să gândească pentru mine, care îmi atribuia doar rolul de executant. Drepturile cu care m-am trezit atunci presupun tot atâtea responsabilităti. Cu alte cuvinte, m-am trezit pe cont propriu, liber să fac ce vreau și să suport apoi consecințele.

Mulți s-au îndreptat spre religie, tradiție, spiritualitate, naționalism și au considerat că au găsit un colac de salvare. Colacul poate fi folositor, dar colacul singur nu te va salva niciodată. El îți oferă un sprijin temporar, în același timp te obligă să stai agățat de el. Oportunitățile vor trece pe lânga tine, le vei lăsa să treacă, fiindcă te temi să dai drumul colacului tău. Alții vor profita de oportunități iar tu vei sfârși prin a-i considera dușmani, dușmanii colacului tău, o amenințare pentru tine și pentru prețiosul tău colac.

Acela este momentul când îți vei pune o mască: masca luptătorului pentru păstrarea colacului fără de care ne credem pierduți. De fapt, nu lupți decât pentru tine, pentru orgoliul tău care te împiedică să recunoști că ai ratat o alegere. Și pe zi ce trece te vei confunda tot mai mult cu masca pe care ai ales-o, dar care va rămâne doar o mască.

De știut de ziua cărții

Cum arată o campanie de prezentare a unei cărți?

  1. Identificarea publicului țintă: Pentru a face campania publicitară pentru o carte mai eficientă, este important să identificăm publicul țintă, adică cine ar fi interesat să cumpere această carte. De exemplu, dacă este o carte istorică, publicul țintă poate fi format din studenți, istorici sau iubitori de istorie.
  2. Crearea unui slogan puternic: Un slogan puternic poate ajuta la creșterea notorietății cărții și poate atrage atenția publicului. Un slogan ar trebui să fie clar, concis și să transmită mesajul central al cărții.
  3. Crearea de materiale publicitare: Acestea ar putea include reclame în ziare și reviste, pliante și afișe de promovare, bannere publicitare online etc. Aceste materiale ar trebui să conțină imaginea cărții, sloganul, mesajul central și informații despre autor.
  4. Promovarea pe rețelele sociale: Atingând o bază vastă de public, promovarea puțin costisitoare, înseamnă a utiliza prezența autorului sau a editurii pe canale precum Facebook, Twitter, Instagram, YouTube sau LinkedIn. Prin distribuirea de conținut relevant (citate din carte, recenzii, evenimente de lansare, predarea unui webinar, etc.) se poate crește notorietatea și încuraja vânzarea.
  5. Lansarea unei campanii de PR: Prin abordarea jurnaliștilor și a bloggerilor cu experiență, editura poate obține recenzii, mențiuni sau articole în presă, site-uri și blog-uri. Acestea ar putea fi și din domenii conexe, care să aducă plus-valoare cărții și să mărească impactul pe care o astfel de campanie o poate avea.
  6. Organizarea de evenimente: Organizarea unui banchet de lansare, un eveniment dedicat unui anumit subiect abordat în carte sau o prezentare a acesteia la un club de lectură, poate fi o strategie excelentă pentru crearea de buzz în jurul cărții și pentru încurajarea vânzării.

În ansamblul său, campania publicitară pentru o carte trebuie să îmbine o serie de elemente de promovare, sensibile la bugetele de care dispune editura/autorul și în perfectă înțelegere cu nevoile și așteptările publicului-țintă.

[Manualul autorului independent]

Reportaj: martor ocular…

… și colectionar de fotografii

Clujul s-a dovedit o gazdă ospitalieră, interesată, de calitate. “Clujul” a fost pentru noi Biblioteca Județeană “Octavian Goga”. Mulțumiri d-nei director Sorina Stanca. Mai avea vreo 3 puncte pe caietul de program și a stat cu noi până la capăt. Asta vorbește de la sine.

La vernisaje și prezentări de carte se spun de obicei amabilități. Amabilitățile sunt politicoase și nu spun mare lucru dincolo de manierele elegante. De data aceasta vorbitorii au fost, vorba lui Lucian Dobârtă -principalul împricinat, – vorbitorii au fost sinceri. Au spus ce gândesc. Asta nu înseamnă că au vorbit neapărat de rău. Sincer înseamnă de la om la om, nu festiv. Atmosfera a fost relaxată până la capăt.

Nimeni nu a vrut să demonstreze ceva anume, în afară de faptul că existăm și rezistăm. A spus-o răspicat Cornel Udrea de pe patul de spital, prin telefon. Suntem și rămânem prezenți. Cine? Cei de pe afiș, cei din sală și cei care ar fi vrut sa fie acolo dar nu au reușit și poate și alții, care înca nu ne-au descoperit, însă nu au intrat zilele în sac.

Să lăsăm pozele să vorbească…

Sahara

Mie nu-mi place facebook 
mi-a spus prietenul G 
- nici mie nu-mi place iarna, 
am răspuns 
- hai să evadăm 
într-un loc fără iarnă și fără facebook 
- așa ne-am trezit amândoi în Sahara 

alții se adaptează mai ușor 
poliția, de pildă 
a înlocuit electroșocurile cu urzici 
după scumpirea curentului și în numele umanismului 

avem atâtea inițiative civice și totuși unii descoperă 
că nu am avea societate civilă, dar cotațiile bursiere 
indică o creștere pentru trădare - părerile sunt 
ca de obicei înmulțite în fabricile de imprimat ovații 
cine mai poate ști, care e diferența dintre mâncarea de post 
și congresul nutriționiștilor, amânat pentru a doua oară… 

ambalajele se rup doar accidental, niciodată când vrei să le deschizi

© Zorin Diaconescu