Universurile paralele sunt doar o temă pentru romanele sci-fi? E liniștitor să credem așa ceva. Realitatea ne tulbură însă confortul. Ea nu se supune dorințelor noastre.

Deschid FB și ecranul se umple încet dar sigur cu postări care demonstrează cât de real e paradoxul Cloverfield: am apucat să trăiesc în două universuri, unul care nu a dispărut în 89 si altul care tot coagulează până când monitoarele doau eroare și o luăm de la capăt.

Ce spune paradoxul Cloverfield? Interferența dintre universurile paralele naste monștri. Duce la aberații sistemice. Produce haos și în ultimă instanță distrugere.

Asta pățim noi acum, desigur nu la o scară spectaculoasă, nu suntem fugăriți de fiare apocaliptice și nu privim extincția drept în ochi. Dar continuăm să facem în 2023 proiecte cu oameni captivi în malaxorul de dogme de dinainte de 89. In mod paradoxal atunci aveam dorința de a ne opune, acum o facem de bunăvoie și nimerim firește, mereu pe contrasens.

Rămân la tema acestui blog: literatura și necesara ei promovare. O facem – mulți dintre noi – probabil e de vină și vârsta, după modele și metode din anii 80.

Ne miram că nu functionează. Sau refuzăm să recunoaștem că nu functionează. Ne retragem în bula noastră și ne încurajăm reciproc și zadarnic. “Nu contează ce se întâmplă, contează ce cred eu despre ce se întâmplă” e o capcană. Rămânem prizonieri ai iluziilor pe care le-am fabricat și orice contact cu realitatea se transformă în șoc.

Să nu uităm că “Paradoxul Cloverfield” este povestea unui experiment eșuat. Iar Einstein spunea că nu are rost să faci de două ori același lucru așteotând rezultate diferite.

Pentru cei nefamilizrizați cu engleza:

O persoană care se adoptă o religie va face ce i se spune, indiferent dacă e bine.

O persoană care adoptă spiritualitatea va face ce este bine, indiferent de ce i se spune.

Cine stabileste ce e bine?

Suntem îndemnați la tot pasul să facem bine, să ascultăm glasul inimii, să gândim pozitiv. Nimic rău în aceste îndemnuri. Dar nu strică să aruncăm o privire în jur. Cuvintele și faptele se contrazic la fiecare pas. De multe ori ne dau de gol cuvintele, nu doar faptele. Dreptul de a nu spune nimc, invocat de polițiștii americani când arestează pe cineva e unul pragmatic.

Libertatea vine cu o seamă de drepturi. Eu le-am cunoscut relativ târziu. Aveam 42 de ani când a dat faliment regimul care considera că are obligația să gândească pentru mine, care îmi atribuia doar rolul de executant. Drepturile cu care m-am trezit atunci presupun tot atâtea responsabilităti. Cu alte cuvinte, m-am trezit pe cont propriu, liber să fac ce vreau și să suport apoi consecințele.

Mulți s-au îndreptat spre religie, tradiție, spiritualitate, naționalism și au considerat că au găsit un colac de salvare. Colacul poate fi folositor, dar colacul singur nu te va salva niciodată. El îți oferă un sprijin temporar, în același timp te obligă să stai agățat de el. Oportunitățile vor trece pe lânga tine, le vei lăsa să treacă, fiindcă te temi să dai drumul colacului tău. Alții vor profita de oportunități iar tu vei sfârși prin a-i considera dușmani, dușmanii colacului tău, o amenințare pentru tine și pentru prețiosul tău colac.

Acela este momentul când îți vei pune o mască: masca luptătorului pentru păstrarea colacului fără de care ne credem pierduți. De fapt, nu lupți decât pentru tine, pentru orgoliul tău care te împiedică să recunoști că ai ratat o alegere. Și pe zi ce trece te vei confunda tot mai mult cu masca pe care ai ales-o, dar care va rămâne doar o mască.

Cum arată o campanie de prezentare a unei cărți?

1. Identificarea publicului țintă: Pentru a face campania publicitară pentru o carte mai eficientă, este important să identificăm publicul țintă, adică cine ar fi interesat să cumpere această carte. De exemplu, dacă este o carte istorică, publicul țintă poate fi format din studenți, istorici sau iubitori de istorie.
2. Crearea unui slogan puternic: Un slogan puternic poate ajuta la creșterea notorietății cărții și poate atrage atenția publicului. Un slogan ar trebui să fie clar, concis și să transmită mesajul central al cărții.
3. Crearea de materiale publicitare: Acestea ar putea include reclame în ziare și reviste, pliante și afișe de promovare, bannere publicitare online etc. Aceste materiale ar trebui să conțină imaginea cărții, sloganul, mesajul central și informații despre autor.
4. Promovarea pe rețelele sociale: Atingând o bază vastă de public, promovarea puțin costisitoare, înseamnă a utiliza prezența autorului sau a editurii pe canale precum Facebook, Twitter, Instagram, YouTube sau LinkedIn. Prin distribuirea de conținut relevant (citate din carte, recenzii, evenimente de lansare, predarea unui webinar, etc.) se poate crește notorietatea și încuraja vânzarea.
5. Lansarea unei campanii de PR: Prin abordarea jurnaliștilor și a bloggerilor cu experiență, editura poate obține recenzii, mențiuni sau articole în presă, site-uri și blog-uri. Acestea ar putea fi și din domenii conexe, care să aducă plus-valoare cărții și să mărească impactul pe care o astfel de campanie o poate avea.
6. Organizarea de evenimente: Organizarea unui banchet de lansare, un eveniment dedicat unui anumit subiect abordat în carte sau o prezentare a acesteia la un club de lectură, poate fi o strategie excelentă pentru crearea de buzz în jurul cărții și pentru încurajarea vânzării.

În ansamblul său, campania publicitară pentru o carte trebuie să îmbine o serie de elemente de promovare, sensibile la bugetele de care dispune editura/autorul și în perfectă înțelegere cu nevoile și așteptările publicului-țintă.

[Manualul autorului independent]