au înghețat cuvintele în iarna sufletelor noastre
s-au sfărâmat în mii de cristale și au dispărut în ceața dimineții
analiștii cu bujori în obraji au spus că e mai bine așa
erau prea multe cuvinte și trebuie asigurată egalitatea de diplome
să ajungă la toată lumea - descărcați aplicația gratuită!...
și cine să învețe atâtea cuvinte pe de rost? - și cine
mai are nevoie de sintaxă când nu te mai ascultă decât motanul
între două reprize de somn
în castelul de gheață
nirvana așteaptă, fără speranță, dispare și teama -
cândva o metaforă - sângele rece e noua realitate
în Imperiul Tăcerii a dispărut baricada
iar noi ne-am împrăștiat în vânturile reci
Autorul volumului de față, volum de critică literară, LITERE DIN MARAMUREŞ, Editura ETHNOLOGICA, Baia Mare, (2019), Ioan Romeo Roşiianu “… este el însuşi un model de organizator şi promotor al noilor realizări din creația literară, conducând publicații care şi-au dobândit recunoaşterea unor condee exersate în valorizarea creației valorice în actuala etapă de dezvoltare a culturii. Actuala lui inițiativă a unui volum de critică literară este concepută sub semnul valorizării creației culturale din Maramureş şi se înscrie în programul de consemnare şi promovare a Culturii Tradiționale Maramureşene” (Acad. Alexandru Boboc – CUVÂNT ÎNAINTE).
Sigur că da. Atunci când scrie despre literatura maramureşeană, Ioan Romeo Roşiianu o face, nu numai cu gândul scoaterii în evidență a contribuțiilor acesteia la edificarea culturii româneşti în ansamblu, ci pentru faptul că omul de cultură, scriitorul şi criticul literar Ioan Romeo Roşiianu este conştient de ideea că dezvoltarea ştiinței moderne presupune o riguroasă specializare cu precădere în problemele culturale şi literare ale unei anumite zone literare, ale unei anumite regiuni, cazul în speță Maramureşul, deoarece această zonă, în special Maramureşul istoric, este un fel de mamă care ne hrăneşte spiritual, cultural şi etnografic, în general, un fel de “alma parens” sau “alma mater”, un fel de Cibela asociată cu Ceres, ale căror influențe dăinuiesc de veacuri în acest spațiu mioritico – legendar al culturii româneşti. [Valentin Lupea]
Autorul (Radu Țuculescu, n.n.) se explică la Sighet unde gazdele (poetl și editorul Ion Mariș și Alexandru Culac, autorul înregistrării video) au reușit să-l tragă de limbă, dar nu prea mult. Misterul persistă. În final apare și motanul în persoană, iar concluziile duc toate spre o nouă carte. Suntem cu ochii pe ecrane să nu pierdem fazele următoare.
Motanul unui autor de romane polițiste e prin definiție un proto-detectiv. Însușirile speciale ale felinelor îi sunt, evident de mare folos. Prin acest agent sub acoperire am reușit sa recuperăm câte ceva din trecutul recent al autorului “Crimei de pe Podul Garibaldi”. E clar ca sursele doresc să-și păstreze și de data aceasta nonimatul.
Recunosc
am ajuns să aleg oamenii pe care nu mai vreau să-i întâlnesc
victoriile pe care nu le mai celebrez
minutul inutil de glorie închipuită.
Recunosc
vorba poetului Stratan
totul de două ori și nu îmi mai asum nimic.
Destinul tace.
Recunosc
lupta de clasă s-a autosuspendat pe durata anchetei
așteaptă prescripția
și nimeni nu se simte prea bine.
Destinul tace.
Era o vreme când o aducea poștasul sau o luai de la chioșc si o citeai la o cafea și o suetă cu prietenii. Pe vremea aceea telefonul era într-o cabină și funcționa cu monede. Nu vă mai spun cum e azi, parcă nu știți? Nostalgia e un sentiment, din când în când ne permitem să fim sentimentali.
A sosit un astfel de moment. Puneți ibricul pe foc și descărcați revista de mai jos. O zi frumoasă!
“Rămân însă multe lucruri nespuse, despre care nu se va afla niciodată, pentru că nu oricine are harul și puterea de a-și pune sufletul pe tavă. Dincolo de exilul în țări îndepărtate, există și un exil intern, unul mult mai spectaculos, și nu mai puțin substanțial decât o experiență pe alte meleaguri. Am un exemplu care răstoarnă prejudecăți și infirmă fatalități….”
Am încheiat prezentarea textelor rezultate din atelierul de scriere creativă WriteRight.
John Barth spunea despre 1001 de nopți că Șeherezada trebuie să continue să povestească si în noaptea 1002, altfel își pierde capul. Cam așa se întâmplă și cu scrisul – ești scriitor atâta timp cât scrii, te-ai oprit, nu mai ești.
Eu visez să continue aventura scrisului, chiar sper că aceste texte au fost doar un început.
Nösnerland 