A fost o vreme când închiriam un video și ne uitam toată noaptea la filme, orice filme, nu conta, important era să vedem o altă lume, diferită de lagărul nostru în care te plimbai în voie cu condiția să nu te apropii de margini, dar te plimbai degeaba fiindcă nu aveai ce să vezi. Aceeași mizerie te demoraliza peste tot, erai la limită în toate privințele și evadarea devenea o necesitate, chiar dacă nu era adevărată și nu dura decât o noapte, vremelnică și iluzorie alinare.

A venit apoi ziua în care au dispărut toate interdicțiile și am devenit mai liberi decât oamenii liiberi fiindcă noi confundam anarhia cu libertatea. Aveam totuși o scuză: habar n-aveam ce e de fapt libertatea. Știam că oamenii nu sunt la fel, dar nu știam ce însemnă asta în viață, când unii se descurcă neașteptat de bine și alții deloc și tu ai impresia că faci mereu parte din a doua categorie. În jurul tău s-au adunat averi și tu ai ramas sărac, succesul i-a găsit pe cei de lângă tine și pe tine te-a uitat. Cu timpul erai obligat sa reacționezi…

Ai descoperit narativele pe social media și ți-ai găsit maestrul. Cu cât ai suferit mai mult, cu atât mai tare te-ai agățat de narativa ta, versiunea ta asupra irealității. Narativele nu pot fi combătute cu date, ele s-au născut din trăiri și ramân ancorate în sfera emotională. Ai descoperit sursa relelor: sistemul, un adversar care nu poate fi învins fiindca nu există, dacă ar exista, societatea ar functiona la alt nivel.

Evadarea joacă un rol central în viața ta, reprezentând o formă de refugiu temporar din realitatea dificilă, deprimantă și constrângătoare. Ea devine o necesitate pentru a scapa de starea de limitare și de mizerie, oferindu-i o alinare iluzorie și efemeră. În plus, evadarea simbolizează și dorința de libertate, un refugiu departe de a fi complet atins în lumea reală, și devine o modalitate de a evada din sentimentul de neputință și de a căuta sens în propria existență.

Există triburi și ne animă conflictele între ele, suntem tentați să credem că ne opunem sistemului când de fapt este vorba doar de o rivalitate cu un alt trib. Încăierarea cu vecinul e un incident scandalos, dar dacă vecinului i se atribuie calitatea de a reprezenta sistemul, scandalul se transformă în destin.

Narativele sociale influențează profund percepția asupra realității, deoarece acestea sunt legate de emoție și trăiri, fiind dificil de contracarat cu simple date obiective. Îți dai seama (sau nu) că astfel de povești rivalează cu adevărul, fiind mai puternice în formarea convingerilor și a modului de percepere a lumii. Aceste narative devin sursă de suferință și conflicte, fiind create și întreținute pentru a susține anumite ideologii, sistemul sau rivalitățile între grupuri, în timp ce realitatea obiectivă devine mai dificil de distins și poate fi chiar ignorată sau ignorată.

De fapt destinul tău e să fii pisica lui Schroedinger, moartă și vie în același timp. Ai rămas în viață, dar ai trăit cu adevărat? Nimeni nu știe ce înseamnă să trăiești cu adevărat, suntem fără să vrem vii și morți în același timp și toți vrem să evadăm la un moment dat. De aceea ne enervează intelectualii si artiștii, ei vor să ne readucă cu picioarele pe pământ, un loc în care rolul nostru e mult mai urât decât cel al personajului din narativă, iar noi fugim de rolurile cenușii.

Am avut prilejul să devenim disidenți și am tot amânat până s-a terminat dictatura, am avut prilejul să fim talentați dar de fiecare dată eram ocupați cu altceva, ce nu suferea amânare. Am avut prilejul sa devenim antreprenori dar muza start-up ne-a găsit de fiecare dată pe picior greșit. Ne-a rămas doar evadarea, granița e deschisă, poți sa pleci unde vrei, nouă nu ne-a mai rămas decât evadarea din realitate.

La rândul lor, eroii povestirilor de succes, oamenii zilei, au alte vise, până și Ceaușescu visa că e iubit de oameni, cărora insista să le vorbească în ultimele zile, pentru a sfârși împușcat, pe fondul jubilațiilor ‘Ole, ole, Ceaușescu nu mai e..’

Fiecare vis are la capăt un alt vis care îl contrazice. Cum controlezi mai ușor o natiune decât controlându-i visele?

Un moment special în viața celor ce visează e trezirea, schimbarea paradigmei, care produce adesea un șoc. Uneori ar fi mai bine să continui să visezi, dar viața nu este despre ‘mai bine’…și totuși unde greșim?

Când încercăm să ne trăim visele, să le transformăm în realitate. Visele sunt pentru relaxare, nu un proiect pe care să-ți construiești viitorul.