Category Archives: Gheorghe Mizgan

Trec tinichele-n tam-tamul trăirii,
Tropotul toacă tirul tu-tuirii,

Turuind trompete, tremolo trimit,
Tinerele, toante, tactile transmit.

Tinerii-n tunică trec tropotind,
Toaca transmite, trag tunuri, tunând.

Trecători, tonifică tararaua,
Toarce tiranul, tremură taigaua.

Tehnic, teama traumatizează,
Terciul TV-ului tumefiază

Tezele tratate, trecute-n tifon,
Trenul teoriei tremură-n tampon.

Toată Tocata-i transmisă-n tenor,
Turmele tac, tovarășu-i trișor.

Taigaua-i translatată-n tabla tuciurie,
Turnu-i trântit, tună-n tâlhărie!

Gheorghe Mizgan

În 17 februarie 2023 s-au împlinit 7×2=14 ani de la trecerea în Eternitate a baronului
Alexandru Misiuga, cel care a contribuit substanțial la construirea hotelului Castel Dracula
poziționat în Pasul Tihuța din munții Bârgăului, în satul Piatra Fântânele, com. Tiha Bârgăului.
În fața Castelului Dracula se află bustul lui Bram Stoker, autorul cunoscutei cărți ,,Dracula”.
Cifra 7 reprezintă pentru mine o cifră astrală. La 7 ani de la trecerea Maestrului în
Nemurire am publicat cartea ,,Ocheanul de catifea”, editura Nosa Nostra, Bistrița, februarie
2016, o carte de epigrame și de poeme satirico-parodice având înserate imagini color din colecția de lucrări ale artistului plastic, Lucian Dobârtă.
Îmi amintesc că la premierea din cadrul Festivalului de umor ,,Mărul de Aur”, din aprilie
2016, pe scena Palatului Culturii din Bistrița, am citit din această carte două epigrame.
Președintele juriului Festivalului a fost președintele Uniunii Epigramiștilor din România,
epigramistul George Corbu care a publicat și cartea ,,Corbigrame”.
Tot în Pasul Tihuța, foarte aproape de Castelul Dracula, se află Mănăstirea Piatra Fântânele, iar dacă mai facem câțiva pași, în urcuș, ajungem la baza unei înalte cruci de 31 metri din care 25 metri o reprezintă structura metalică și 6 metri platforma de beton. Ea este vizibilă și pe timpul nopții datorită sistemului de iluminat cu leduri.(info. Wikipedia).
Din cartea mea ,,Ocheanul de catifea” vă prezint poemul ,,Umbra lui Dracula”, poem
inspirat după poemul ,,Călugărițele pe schiuri sau seducția gravitației” din cartea ,,Casa
teslarului”, autor Ioan Pintea, editura Cartea Românească, 2009..

Cu prietenie,
      Gheorghe Mizgan

UMBRA LUI DRACULA

Peste Piatra Fântânele
Tăvălugul umbrei zace
Când în turnul cu zăbrele
Doarme Dracula în pace.

Pintenindu-se pe-o cracă
În sutana lui zburlită,
Corbu’-aşteaptă ca să treacă
Grupul negru, de elită.

Maicile, parcă, zburând,
Prinse-n slalom ca în salbe,
Vin, pe schiuri, lunecând –
Pete negre-n valuri albe.

Şi, cu multă abilitate
Trec prin curtea mănăstirii
Lăsând chiliile toate
Mici, în pragul pustiirii.

Ca din colivii desprinse,
Păsări libere zburând,
Femei, mirese ce aprinse
Sclipiri în ochii lăcrimând.

Ochiul martor printre gene,
Privind feţe-nbujorate,
De dorinţe pământene
Toarnă-n piept accelerate.

Aerobice şi tandre,
Salturi mari cu-aterizări,
Graţioase, vin în meandre,
Fac din schiu exorcizări.

,Gesturi negre’’ reflectate
În oglinzi, pe coast’-abruptă;
Ca prin lupă-n voluptate
Corbul uriaş se-nfruptă.

Răpind parcă, libertatea,
Ca-ntr-un cadru fotografic,
Dialogul, pietatea,
Dornişoara, tare grabnic.

De întrebi salvamontiştii
Încotro? Căci nu-s găsite!
N-au aflat nici securiştii
Monahiile grăbite.

Corbul încă mai aşteaptă
Pasul Tihuţei scrutând;
La castel, din turn, în şoaptă
Hohote se-aud tunând.

(2014, 8 februarie)

Gheorghe Mizgan

(Veleițarii sunt veleitari care și-au făcut vele din ițari)

Din ițari și-au făcut vele
Să străbată ape mari,
Cârmuind, au rupt zăbrele,
Navigând spre posturi tari.

Țarina din țara lor
Au vândut-o pe nimicuri,
Și-au pus cârmele-n zăvor
Să deschidă noi puicuri.

Insulele bugetare
Par a fi deliciul lor,
Bată vântul cât de tare,
Velele îi țin în zbor.

Par să fie solidari
Pân′ la voturi, cu poporul,
După ce-s parlamentari
Uită, a secat izvorul!

Au votat și legi speciale
Să nu piardă cașcavalul...
Cică: ”nu-i întoarsă cale,
Constituția-i calvarul!”

Sunt bunici, chiar veterani,
Care n-au plecat din țară,
Munca lor de zeci de ani
Este-n pensie precară!

S-a-mpânzit întreaga țară,
Vele sunt la orizont,
Iară pensia precară
Se conservă într-un pont.

Într-un pont ca un ponton,
Subiect de ancorare,
Timpul trece monoton,
Pensia n-are scăpare!

Doar cu pensia specială
Unii-s cumpărați ,,la greu”,
Într-o fel de ,,rânduială”
Unsă cu ,,rahat” de leu!

Toate sunt aliniate
La nivel de occident,
Numai pensia, măi frate,
E blocată-n orient!

(Bistrița, 4 noiembrie 2022)

Gheorghe Mizgan

Un poem dintr-o carte integrală de tautograme, doar cu litera ,,T”.
O carte care așteaptă să fie publicată.

Triste teme trunchiind, -
Trâmbițând tv-ul
Trec tablouri terciuind,
Ticluind trofeul.

Trece timpul timorând,
Tropăie tacâmuri,
Trec tornade tulburând,
Tremură tărâmuri.

Tace tânăra tăind
Tortu-n tembelisme,
Tinerii trudesc tivind
Textele-n truisme.

Toastează tatonând
Tremurul tăriei,
Tinerei trascău turnând –
Teama tătăriei.

Trece timpul trombonind,
Tihna-i timpurie,
Tac tăciunii terfelind
Truda-n trândăvie.

(17 februarie 2023)

Gheorghe Mizgan

---

Cu prietenie

Gheorghe Mizgan

Am scris poemul ,,Influențat de atacul de panică” după ce am citit
poemul ,,Prolog” din capitolul ,,Atac de panică”, una dintre cărțile
cuprinse în antologia de autor,,Modus vivendi”, autor Gelu Vlașin.
În cele două fotocopii este redat, din carte, poemul ,,Prolog”.

Micul fragment literar, dar adânc pătrunzător în minte și-n suflet, un fragment din ”Conspirația zborului” al cărui autor este Ema Laura C. Munteanu, m-a provocat să vă prezint un poem pe care l-am scris după ce am citit cartea ”Pescărușul Jonathan” de Richard Bach și l-am publicat în cartea mea, ”Aripi astrale”, Editura Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca, 2009.

Tu, pescăruş cutezător
Ce-ai exersat spre perfecţiune,
În viaţa ta de călător
Ai pus visele-n acţiune.

Inovator prin încercări;
Condiţia de mărginit,
Căderi schimbate-n ridicări,
Te-au înălţat în infinit!

Când Stolul crud te-a exilat
Că zbori nu ca să te hrăneşti,
Cică tradiţia ai încălcat,
Cunoaşterea s-o depăşeşti!...

N-ai plâns de-a fi-n singurătate,
Dar sufereai cu-ngăduinţă
Căci nu credeau că: Libertate-
E zborul către biruinţă.

Şi toate Erele s-au pus
Să-ţi dea imensa biruinţă,
Spaţiul şi Timpul le-ai adus
Omniprezente-n conştiinţă.

Şi-apoi, întors, desăvârşit,
Trupul din gând e în lumină,
Pe-nvăţăcei i-ai instruit
Stolul spre tine ca să vină.

Tu porţi în aripi nemurirea
Eliberând iubirea caldă,
Din vârful lor nemărginirea
La pieptul tău, parcă, se scaldă.

Bistriţa, 16 decembrie 2009

Gheorghe Mizgan

(Vis)

(Reminiscențe după poemul ”Lupi albi – zilele mele”,autor: Laura C. Munteanu)

Urc, îngândurat, pe o potecă,
Mă prind de crengi de brad, cărări spre munte,
Un fir prelins, grăbit, dintr-o suveică,
Un freamăt... e sudoarea de pe frunte!

În tâmpla mea, încărunțită-n timpuri,
Se zbate pulsul preluând fiori,
Se-nfruptă în cadență, printre riduri,
Curgând spre pietre-n ritmuri de viori.

Urcând spre creste, pe-unde trece norul,
Izvoarele-mi șoptesc să merg la vale;
Pe stânca goală vulturu-și ia zborul,
O pată albă-n urletul de jale!

Lupoaica albă-n clipa efemeră...
Mesaju-i din străbuni, ca o săgeată,
Privirea ei, parcă-i din altă eră;
Îmi arde gândul prins ca-ntr-o găleată!

Îi simt suflarea, undeva, asupra-mi,
Iar zarea din perdea mă crede treaz;
Deschid un ochi, pisica e deasupra-mi,
Binețe-mi dă cu laba pe obraz!

(Bistrița, 15 februarie 2023)

Gheorghe Mizgan

Comemorare Ion Luca Caragiale
Azi, 13 februarie 2023, sărbătorim împlinirea a 171 de ani de la nașterea lui Ion Luca Caragiale care a fost un dramaturg, nuvelist, pamfletar, poet, scriitor, director de teatru, comentator politic și ziarist român.
George Călinescu îl considera a fi cel mai mare dramaturg român și unul dintre cei mai importanți scriitori români.
A fost ales membru post-mortem al Academiei Române. (Wikipedia).
Sărbătorindu-l, m-am gândit să scriu o tautogramă cu litera ”C”după ”Cronica” de Caragiale:


Cotrobăi căutând cărările creației Caragialiene. Culeg ”Cronica”.
Comentând cronica, creionez câmpul compunerii conform cronicarului Caragiale.
Conchid consemnând câteva comentarii:
- Colajul cronicii cuprinde cadre comunitare, colective.
- Culeg câteva cuvinte cuprinse-n cronică: conu, chefliu, clondir, cafeaua, ceașca,
cognac, copilele, coloarea ciadiriu.
Căutând culmile creației, Caragiale cuprinde cu cârligul, cu cociorba, cu clondirul, cu cana, cu
cotarga, cu cazmaua... combinări cumulative, conexiuni cazuistice cultivând comicul.
Conținutul croșetării cuvintelor creează colaje-n care comicul curge continuu.
Comemorând creația Caragiale, citesc compunerea, care-mi convine, compunere creată cu câteva cicluri crepusculare cuprinse-n clepsidra curgerii clipelor:

”Când? Cum? Cine/Ce crede?”
Curtea Curţii Constituţionale, construită cred, cea cu calcanul confuz, clădit către corpul comun central, cuprinde cauze clare, conţinând cumulul conştiinţei, crescute convingător cu critică corectă, catalogate casate.
Cronometrând cu ceasul câteva câtimi, cercetând corespunzător craterele cu crescenţele creierului, conchid cu credinţa că:
Cei ce cred că Constituţia conţine cuvinte cam cât consumă calul celui căpătuit cu câteva catrene comice, capătă caracteristica clară corespunzătoare cetăţeanului căzut cât-colo, cărat cu căruţa cu coviltir croit cam calâmb, cu cusături cu cânepă, criţă ca cuiul, către casa crâşmarului căsătorit cu cumătra Candidia, cea cu cămeşa cârpită, cu cusături chilim.
- Candidie, caută ,,crebla", curăţă curtea!
- Ce-i cu sti.... cu cana... cu conştiinţa... cu credinţa căzută, care-cum?
Care-cumva, conchide chinuit Cătălin, cumnat cu cuscrul Căilean, cel care construieşte casa candidatului Convenţiei Civice. Categoric, cursul corect creşte continuu, conturând carenţele cumulate, corespunzătoare caracatiţei comerciale.
Ce? Chiar credeţi că conţinutul calupului, comunicat chipurile, cu câteva crampe chinuite,
conchizând chirurgical, crează consternarea colectivului ce consumă câteva cuvinte ce conţin
către cap caracterul C?


(2012, 23 septembrie. Completat: 2015, 23 ianuarie)


Autor: Gheorghe Mizgan