LOCUL NATAL

Satul meu leagăn natal
Porţi în vatra ta iubire,
Simţământ fundamental,
Dând urmaşilor trăire.

Satule, la tine-ajung
Gândurile mele, când
Am nevoie ca să ung
Lanţ de amintiri rulând.
*
Când merg pe coastă şi privesc
Cu ochii-nlăcrimaţi de vânt,
La tine satule găsesc
Izvor de energii şi cânt.

Mergând ades pe la izvor,
Gânduri dragi, cu nostalgie,
Derulate-n voia lor -
Clipe din copilărie.
*
Şi, parcă-ntors peste decenii
Mă văd de-o şchioapă, alergând
Spre scaldă, ori vârând cocenii
În focul jucăuş arzând.

La gura sobei ascultam
Pe tata fredonând romanţe,
Ori vreo poveste ce-o primeam
Ca merit pentru performanţe.

Pe mama, parc-o văd venind
Cu pâine coaptă din cuptor
Şi frântă-n mâini, încă-aburind,
Ne-o împărţea surâzător.

Tu, satule mereu învii,
Cu alţi copii te primeneşti.
Bătrânii duşi, ce sunt sub glii,
Spre nemurire-i pomeneşti.
*

Ici, colo-n mod aleator
O casă nouă mai apare,
Iar altele îşi pun zăvor.
Stăpânii lucră-n depărtare!

Dar tu rămâi mereu atent
La tot ce-i mare noutate:
TV, antene, clasament,
Mobile superadaptate.

Pe uliţă nu se aude
Vreo meliţă tocând fuiorul,
Poate-o maşină ce pătrunde
Cu boxele auditoriul.

Opinci mai sunt doar în muzeu...
Ori într-un cufăr încuiat.
Ce-aţi zice ca în Spermezeu
Cu-opinci să merg într-un Fiat?

Nuntă cu steag nu mai există,
Cu cai, căruţe în rural -
Sunt doar trecute în revistă
Pentru vreun lider cultural.

Coloană de-autoturisme,
Se văd în treacăt, claxonând,
Ce vin din neoromantisme,
După mireasă alergând.

De când biserica şi şcoala
Sunt în deplină armonie,
Culturii îi refac urzeala
Încât aceasta reînvie.
*
Sătucul meu bătrân, străvechi
Se-armonizează cu prezentul
Dând obiceiurilor vechi
Respect. O ştie Continentul!

Pe când eu, iată-mbătrânesc,
Sătucul meu întinereşte
Cu generaţii ce trăiesc,
În grai şi-n spirit, româneşte.