Cu albul din ninsori

Sărută-mă cu flori de busuioc!
  Privirea ta-i un patrafir de soare,
M-am răstignit cu plopii la mijloc
Și undeva de-i burnita, mă doare. 

Spune-mi acum cuvinte de ghicit,
    Privirea ta-i un fluture pe rouă, 
Culege-ma din maci la asfințit 
Și da-mă amintirilor când plouă. 

Un loc să am și încă unul mic,   
    Să mă găsești și să îți fiu aproape 
Când frigul ne va duce la nimic
Și noaptea grea se va lipi de pleoape. 

Săruta-mă cu albul din ninsori,
   Privirea ta să-mi fie de iertare
Ma vei găsi ascuns printre scrisori
Și undeva furat de depărtare.