Radu Zăgrean: Gara din inimile noastre

****

De vom ajunge  cândva intr-o gară 
În trenuri fantomă doi călători
Vom poposi în povestea amară 
Cu inima strânsă, cu capul în nori...

Undeva vom ajunge  cu bagaje spre seară 
Grei de pustiul din jurăminti 
Vom pune iubirea peste linii afară 
Se va umple in gară doar de umbre  cuminți.

Undeva vom ajunge și noi garbovitii 
Cu anii zalog unui timp nemilos 
Când am fost de am fost fericiții 
 Într-un cuib de iubire cu susul în jos 

Astăzi trenul ne duce în direcții opuse 
Eu cel bătrân și mai slab călător 
Toate au fost.Ce timpuri apuse!
Astăzi din tren .. cât aș vrea să cobor!

Undeva vom ajunge, străini fără nume,
Două valize grele de rău, 
Nu va fi nimeni,nu va fi lume,
Doar un bilet de adio pe numele tău. 

Dar vom ajunge încărcați de iubire
Eu fără  tine nici gara n-o stiu
Va fi impegatul împietrit de uimire
Și trenul va ajunge cât de târziu 

Iubirea învinge, iubirea nu doară!
Noi vom ajunge nu te gândi 
Chiar dacă trenul trage să moară
Gara din inimi nu va muri !